Soarele gol

efectuau miscari periodice complicate, ce fascinau ochiul privitorului.

Aparatul era fixat pe Leebig, astfel incat silueta acestuia ramase in centrul imaginii, in timp ce obiectele din spatele lui pareau sa se miste saltat inapoi, in sens contrar mersului lui.

— Deci dumneata esti strainul pe care tinea Gruer sa-l aduca…

— Exact.

— Atunci te afli aici contrar parerii mele. Incheiat vizionarea.

— Nu inca! Nu intrerupeti contactul! Baley ridica brusc tonul, indreptand un deget spre robotician, care facu un vizibil gest de retragere, cu buzele crispate intr-o expresie de dezgust.

— Nu glumeam cand v-am amenintat cu vazutul, sa stiti.

— Fara vulgaritati pamantene, te rog.

— Am de gand sa fac exact ce am spus. O sa va vad, si daca altfel nu va pot convinge sa ascultati, am sa va tin de gulerul hainei.

Leebig facu ochi mari.

— Esti o bruta infecta!

— Spune-mi cum vrei, dar am sa fac exact cum te-am prevenit.

— Daca incerci sa patrunzi pe domeniul meu o sa… o sa…

Baley isi ridica sprancenele.

— O sa ma omori? Recurgi des la asemenea amenintari?

— N-a fost nici o amenintare.

— Atunci vorbeste acum. In timpul pe care l-ai irosit puteam realiza multe. Erai un colaborator apropiat al doctorului Delmarre, nu-i asa?

Leebig isi pleca capul. Umerii i se miscau usor, in ritmul unei respiratii lente, regulate. Cand isi ridica privirea era din nou stapin pe sine. Reusi chiar sa schiteze un suras vag, anemic.

— Da, eram.

— Dupa cate am inteles, pe Delmarre il interesau noi tipuri de roboti.

— Da.

— Ce tipuri?

— Te pricepi la robotica?

— Nu. Explica-mi ca unui profan.

— Nu cred ca pot.

— Incearca! Banuiesc, de pilda, ca voia niste roboti capabili sa-i disciplineze pe copii. Ce implica asta?

Leebig isi ridica usor sprancenele si spuse:

— In limbaj foarte simplu, omitand toate detaliile tehnice, este vorba de o intensificare a integralei C care guverneaza reactia tandem Sikorovici la etajul nr. 65.

— Vorbe goale, spuse detectivul.

— E adevarul.

— Pentru mine sunt vorbe goale. Nu-mi poti explica altfel?

— E vorba de o anumita slabire a actiunii Primei legi.

— De ce? Copilul este pedepsit pentru propriul sau bine in viitor. Nu suna asa teoria?

— O, propriul sau bine in viitor! (Ochii lui Leebig se aprinsera de pasiune. Roboticianul parea sa devina mai putin constient de interlocutorul sau si, implicit, mai comunicativ.) O simpla abstractiune, ia gandeste-te! Cati oameni sunt dispusi sa accepte mici neplaceri in prezent pentru binele lor in viitor? Cat timp iti trebuie ca sa inveti un copil ca ceea ce are gust bun acum inseamna durere de stomac mai tarziu si ca ceea ce acum are gust rau va vindeca durerea de stomac de mai tarziu? Si totusi vrei ca un robot sa poata intelege asa ceva? Durerea provocata copilului de catre robot creeaza un mare potential disruptiv in creierul pozitronic al.acestuia. Pentru a-l neutraliza printr-un antipotential rezultat din sesizarea „binelui in viitor” este nevoie de numeroase circuite suplimentare, care ar mari masa creierului pozitronic cu cincizeci la suta, afara de cazul cand s-ar renunta la alte circuite.

— Deci n-ai reusit sa creezi un asemenea robot, spuse Baley.

— Nu, si n-am sa reusesc vreodata. Si nici altcineva.

— Doctorul Delmarre experimenta un asemenea model in perioada cand a fost ucis?

— Nu un asemenea model. Ne interesau alte lucruri, mai usor de realizat.

Baley spuse calm:

— Doctore Leebig, trebuie sa capat unele notiuni de robotica si am sa.te rog pe dumneata sa mi le predai.

Leebig clatina din cap cu violenta, iar pleoapa care-i atarna se lasa si mai jos, intr-un fel de clipire oribila.

— E clar ca un curs de robotica nu poate fi predat la repezeala. Iar eu n-am timp pentru asta.

— Si totusi, trebuie sa ma instruiesti. Pe Solaria totul este legat de roboti. Daca avem nevoie de timp, cu atat mai mult trebuie sa te vad. Sunt pamantean si nu pot lucra sau gandi comod in timp ce vizionez.

Parea imposibil ca Leebig sa devina mai teapan decat era. Si totusi deveni.

— Nu ma intereseaza fobiile dumitale pamantene. Nici vorba de vazut.

— Cred ca ai sa-ti schimbi parerea cand iti voi spune ceea ce doresc sa aflu in primul rand.

— Nimic nu ma va face sa mi-o schimb.

— Da? Atunci asculta putin. Sunt convins ca, de cand exista robotul pozitronic, Prima lege a roboticii a fost gresit enuntata. In mod intentionat.

Leebig facu cateva miscari dezordonate.

— Gresit enuntata? Prostii! Esti nebun! De ce?

— Ca sa se ascunda faptul, raspunse Baley cu deplin sange rece, ca robotii pot comite crime.

14. SE DEZVALUIE UN MOBIL

Leebig isi intinse incet colturile gurii. Baley crezu mai intai ca e un fel de marait, dar apoi, cu multa surprindere, decise ca este cea mai nereusita incercare de a zambi pe care o vazuse vreodata.

— Sa nu mai spui asta, il sfatui Leebig. Sa nu mai spui asta niciodata.

— Si de ce nu?

— Pentru ca orice lucru, oricat de marunt, care provoaca neincredere in roboti, e daunator. Neincrederea in roboti e o maladie omeneasca!

Vorbea de parca ar fi facut morala unui copilas. Ca si cum s-ar fi straduit sa spuna in soapta lucruri pe care ar fi vrut sa le strige. Ca si cum ar fi vrut sa convinga atunci cand, de fapt, ceea ce voia el era sa impuna in mod categoric.

— Cunosti istoria roboticii? intreba Leebig.

— Putin.

— Ca pamantean, ar trebui s-o cunosti. Da, da. Stii ca robotii au avut de la inceput impotriva lor un „complex Frankcnstein”? Erau suspecti. Oamenii se fereau si se temeau de roboti. Ca atare, robotica era un fel de stiinta clandestina. Cele trei Legi au fosi introduse in programul robotilor tocmai pentru a se invinge aceasta neincredere, si chiar si asa Pamantul n-a permis niciodata dezvoltarea unei societati robotizate. Unul dintre motivele pentru care primii pionieri au plecat de pe Pamant ca sa colonizeze restul Galaxiei a fost acela de a putea crea societati in care robotii sa-l izbaveasca pe om de truda si saracie. Si chiar si mai tarziu a ramas, undeva, o banuiala latenta, gata sa erupa la cel mai mic prilej.

— Dar dumneata personal ai avut vreodata de combatut aceasta neincredere in roboti?

— De multe ori, raspunse Leebig cu asprime.

— Oare de aceea dumneata si alti roboticieni sunteti gata sa denaturati putin faptele, pentru a respinge asemenea banuieli?

— Nu exista nici o denaturare.

— De pilda, nu sunt cele trei Legi gresit enuntate?

— Nu!

— Iti pot demonstra ca sunt, si daca nu reusesti sa ma convingi de contrariu, am sa demonstrez asta, de voi