din infruntare. Puse mandra pistolul in teaca si inainta pe coridor.
Pata de pe vizor o stanjenea un pic. Se afla langa ochi si-i acoperea vederea. O sterse cu dosul palmei, dar reusi doar s-o intinda. Ii trebuia apa. Foarte bine. Oricum, cauta hrana, iar unde se afla mancare exista intotdeauna si de baut.
Merse pe culoar, coti la un colt si se opri brusc.
La un metru, alta faptura blestemata, ca o pisica, se uita cu obraznicie la ea.
De data asta, Celise Waan actiona hotarata. Apuca pistolul. Avu oarecare probleme sa-l tina, iar prima impuscatura rata complet creatura dezgustatoare si distruse usa unei camere din apropiere. Explozia fu zgomotoasa si zguduitoare. Pisica sasai, se dadu inapoi, scuipa, asa cum facuse prima, si fugi.
Celise Waan fu atinsa de scuipat pe umarul stang. Incerca sa traga a doua oara, dar viziera murdara o impiedica sa ocheasca.
— Ce dracu’! striga ea, exasperata.
Vedea din ce in ce mai greu. Plasticul din fata ochilor ei parea ca se incetoseaza. Marginile vizorului ramasesera curate, dar daca incerca sa se uite in fata, totul devenea neclar, distorsionat. Trebuia neaparat sa-si spele casca!
Se duse in directia in care credea ca disparuse animalul-pisica, mergand incet, sa nu se impiedice. Asculta. Auzi un zgomot usor, de misunare, ca si cum creatura ar fi fost in apropiere, dar nu era sigura.
Vizorul arata din ce in ce mai rau. Parca privea printr-o sticla laptoasa. Totul devenise alb, incetosat. Nu putea sa mai vada. Cum sa vaneze fiinta aia hidoasa, daca era pe jumatate oarba? Si cum sa-si dea seama incotro mergea? N-avea ce face, trebuia sa-si scoata casca aia stupida.
Dar, gandind mai bine, se opri. Isi aminti de Tuf si de avertismentele lui teribile, referitoare la molimele ce puteau fi transmise de aerul din nava. Bine, bine, dar Tuf era un individ atat de ridicol! Vazuse vreo dovada a spuselor lui? Nu, nici una. Scosese afara pisica aia mare, cenusie, a lui, iar animalul nu patise nimic in urma experientei. Tuf o tinea in brate, cand il vazuse ultima oara. Sigur, facuse mult tam-tam despre perioada de incubatie, dar probabil ca incercase s-o sperie. Se parea ca-i placea sa-i raneasca sensibilitatea, dupa cum o dovedise cu renghiul revoltator cu mancarea pentru pisici. Fara indoiala ca gasise un amuzament pervers in a o speria intr-un asemenea hal, incat s-o faca sa ramana saptamani in sir in costumul stramt, imputit, neconfortabil.
Ii veni deodata ideea ca Tuf putea fi responsabil de aparitia chestiilor ca niste pisici ce-o hartuiau. Se infurie. Individul era un ticalos barbar!
Abia daca mai vedea ceva. Centrul laptos al vizorului devenise aproape opac.
Hotarata si furioasa, Celise Waan isi desfacu iute casca, o scoase si o arunca pe coridor, cat de departe putu.
Respira adanc. Aerul era un pic rece, cu un strop de aciditate, dar mirosind mai putin a mucegai decat cel reciclat de filtrul costumului. Avea gust placut. Femeia zambi. Aerul n-avea nimic! Se uita dupa Tuf, sa scoata limba la el.
Atunci privi, din intamplare, in jos. Si ramase cu gura cascata.
Manusa ei… dosul palmei drepte, cel pe care il folosise sa stearga scuipatul pisicii… avea o gaura mare in centrul tesaturii aurii. Chiar si urzeala din metal parea corodata!
Pisica aia! Pisica aia blestemata! Daca scuipatul i-ar fi atins pielea, ar fi… i-ar fi… si-si reaminti brusc ca nu mai purta casca.
Deodata, in josul coridorului, animalul-pisica tasni afara dintr-o camera.
Celise Waan tipa la ea, inhata pistolul si trase de trei ori, intr-o succesiune rapida. Dar faptura fusese mai iute. Alerga si disparu dupa un colt.
Nu putea fi in siguranta pana nu lichida fiinta aceea pestilentiala, decise ea. Daca o lasa sa scape, putea sa se napusteasca asupra ei in orice clipa de neatentie, asa cum facuse pisoiul cel nesuferit, negru cu alb, al lui Tuf. Celise Waan desfacu pistolul, vari in el un incarcator nou cu sageti explozive si porni, prevazatoare, in urmarire.
Inima lui Jefri Lion batea cum nu batuse de ani de zile. Picioarele il dureau, respiratia i se transformase in gafaieli scurte, greoaie. Adrenalina se scurgea in sistemul sanguin. Se sili din rasputeri. Numai un pic, pe coridor, dupa colt, apoi vreo douazeci de metri pana la urmatoarea intersectie.
Podeaua de sub el se zguduia de fiecare data cand Kaj Nevis o izbea cu talpa grea, in forma de farfurie. O data sau de doua ori, Lion se dezechilibra, dar pericolul parea doar sa condimenteze povestea. Alerga asa cum alergase in tinerete si nici macar pasii uriasi, grabiti, ai lui Nevis, nu puteau sa-l ajunga, desi il simtea pe celalalt apropiindu-se.
In timp ce fugea, scoase o grenada cu lumina. Cand auzi unul din clestii afurisiti ai lui Nevis tacanind la un metru de ceafa lui, Jefri Lion o arma si o arunca peste umar, apoi se grabi si mai mult, cotind dupa primul colt.
Se rasuci in timp ce cotea, tocmai la timp sa vada izbucnirea subita, fara zgomot, de stralucire albastra-alba in coridorul pe care abia il parasise. Lumina reflectata de pereti il ameti, pentru moment. Se intoarse si privi spre intersectie. Daca individul n-ar fi fost protejat de costum, grenada cu lumina i-ar fi ars retinele, iar radiatia l-ar fi ucis in cateva secunde.
Tot ce se vedea din Nevis era o umbra uriasa, complet neagra, care se inalta dincolo de intersectie.
Jefri Lion se retrase alergand, gafaind.
Kaj Nevis pasi incet in intersectie. Vizorul lui era atat de intunecat, incat parea aproape negru, dar in timp ce Lion il privea, culoarea rosie reveni, arzand din ce in ce mai stralucitoare.
— LUA-TE-AR DRACU’! PE TINE Sl JUCARIILE TALE STUPIDE! bubui Nevis.
Nu conteaza, gandi Jefri Lion. Tunul cu plasma va face treaba, fara indoiala. Se afla doar la zece metri de zona de foc.
— Renunti, Nevis? il ironiza el, intorcandu-se lent inapoi. Un soldat batran e prea iute pentru tine?
Dar Kaj Nevis nu se misca.
Un moment, Jefri Lion ramase locului, uluit. Oare radiatiile il dadusera gata pe individ, cu tot costumul lui? Nu, nu putea fi asta. Iar Nevis nu putea sa renunte la vanatoare acum, cand il atrasese atat de aproape de zona de foc si de surpriza ghiulelei de plasma.
Nevis rase.
Se uita deasupra capului lui Lion.
Jefri Lion privi in sus, tocmai la timp ca sa vada ceva desprinzandu-se de tavan si coborand, dand din aripi, spre el. Ceva tuciuriu, cu aripi negre, intinse, ca de liliac. Zari, o clipa, niste ochi galbeni, ingusti, cu pupile mici, rosii. Apoi intunecimea il acoperi ca o mantie, iar carnea umeda, tabacita, se stranse in jurul lui, pentru a-i inabusi tipatul subit.
Foarte interesant, gandi Rica Dawnstar.
O data ce stapanesti sistemul, o data ce ai ajuns sa cunosti comenzile, poti sa descoperi tot felul de lucruri. Cum ar fi, de exemplu, masa aproximativa si configuratia trupului fiecarei luminite ce se misca pe ecran. Computerul putea chiar sa-ti arate o simulare tridimensionala, daca-l rugai frumos. Rica il ruga frumos.
Iar lucrurile se lamurira.
Anittas murise. Al saselea intrus, cel de pe Cornul abundentei, era o pisica a lui Tuf.
Kaj Nevis si supercostumul lui il haituisera pe Jefri Lion de-a lungul navei. Numai ca o pata neagra — dracula cu gluga — ii venise de hac lui Lion.
Semnul rosu care era Celise Waan incetase sa se miste, dar nu se stinsese. Masa neagra, taratoare, se apropia de ea.
Haviland Tuf se afla singur in axa centrala, punand ceva intr-un bazin de clonare si incercand sa solicite sistemului activarea cronourzelii. Rica lasa comanda sa fie activata.
Toate bio-armele se aflau afara, pe coridoare.
Rica decise sa mai lase lucrurile in pace, sa se clarifice singure, inainte sa intervina.
Intre timp, porni programul pentru curatarea de infestare a interiorului navei. La inceput, trebuia sa inchida toate iesirile de urgenta, sa etanseizeze fiecare sector in parte. Apoi, procesul putea incepe. Evacuarea atmosferei, filtrare, iradiere, cu redundanta serioasa, pentru siguranta. Cand atmosfera de inlocuire se va scurge inapoi, va fi infuzata cu antivirusi potriviti. Un lucru complex si de durata, dar eficient.
Iar Rica nu avea motive sa se grabeasca.
