Picioarele cedasera primele.
Celise Waan zacea in centrul coridorului, sugrumata de teroare. Totul se intamplase foarte brusc. La un moment dat, alerga pe hol, in urmarirea animalului-pisica. Apoi o cuprinsese subit un val de ameteala, dupa care se simtise prea slabita pentru a merge mai departe. Decisese sa se odihneasca o clipa si se ghemuise pe podea, sa-si traga rasuflarea. Dar nu-i ajutase cu nimic. Se simtise tot mai rau, iar cand incercase sa se ridice, picioarele i se indoisera sub ea. Se prabusise cu fata in jos.
Dupa aceea, picioarele refuzasera sa se miste. Acum nici nu le mai simtea. De fapt, nu mai simtea nimic dedesubtul mijlocului, iar paralizia se intindea incet in trup. Putea sa miste bratele, dar o dureau cand facea asta, iar mainile ii erau grele ca plumbul.
Tinea obrazul apasat pe podeaua tare. Incerca sa ridice capul si nu reusi. Partea superioara a corpului ei se cutremura, strapunsa de-o durere subita.
O fiinta-pisica se ivi de dupa colt, la doi metri de ea. Se opri, privind-o cu ochi mari, ingrozitori. Gura i se deschise, pentru a sasai.
Celise Waan incerca sa tipe.
Tinea inca pistolul in mana. Incet, greoi, il ridica in dreptul fetei. Fiecare miscare o tortura. Ochi cat putu mai bine si trase.
De data asta, sageata nimeri tinta.
Fu improscata cu bucati de pisica. Una, din carne cruda, umeda, dezgustatoare, nimeri pe obrazul ei.
Treaba asta o facu sa se simta mai bine. Macar omorase faptura care o chinuise. Macar scapase de ea. Era bolnava, neajutorata. Poate reusea sa se odihneasca… Sa atipeasca un pic… s-ar simti mai bine dupa aceea…
Alta faptura-pisica sari in coridor.
Celise Waan gemu, incerca sa se miste, facu toate eforturile. Bratele ii deveneau din ce in ce mai grele…
O a doua pisica veni dupa prima. Celise impinse pistolul cu sageti spre obraz, incerca sa ocheasca. Cu asta se ocupa, cand aparu a treia pisica. Sageata se duse aiurea, exploda fara sa produca pagube, pe coridor.
Una dintre pisici o scuipa, nimerind-o intre ochi.
Durerea fu incredibila. Daca ar fi fost in stare sa se miste, si-ar fi smuls ochii din orbite, s-ar fi tavalit pe podea, si-ar fi jupuit pielea. Dar nu putea sa se miste… Tipa.
In fata ochilor ii juca o pata hidoasa, colorata, apoi isi pierdu vederea.
Auzea… simtea. Pasi usori, iuti. Pasi de pisica.
Cate erau?
Celise simti o greutate pe umeri. Apoi alta si alta… Ceva o inghiontea in piciorul drept, nefolositor. Abia il simtea deplasandu-se.
Apoi auzi zgomotul unui scuipat, iar durerea ii cuprinse obrazul.
Erau in jurul ei, pe capul ei, catarandu-se pe ea. Simtea moliciunea blanurilor lor mangaindu-i mana. Ceva o musca de gat. Tipa. Muscaturile continuara, croindu-si drum tot mai adanc, sfasiind-o cu dinti mici, ascutiti.
Alt animal o apuca de un deget. Intr-un fel, durerea ii dadu putere. Izbi atacatorul si-si trase mana. Cand se misca, provoca o cacofonie de suieraturi in jur, proteste ale fiintelor-pisici. Le simti muscand-o de fata, de gat, de ochi. Ceva incerca sa se strecoare in costumul ei.
Mana i se misca incet, greoaie. Matura din cale pisicile, fu muscata, dar insista. Scotoci la centura, pana cand o simti intre degete, rotunda si grea. O desprinse, o trase spre figura ei, o tinu strans.
Unde era cuiul pentru armare? Degetul mare cauta. Aici. Il rasuci si-l apasa, asa cum ii spusese Lion.
Cinci, recita ea in tacere, patru, trei, doi, unu.
In ultima ei clipa, Celise Waan vazu lumina.
Kaj Nevis rase zdravan, in timp ce privea spectacolul.
Nu stia ce naiba era fiinta aia, dar fusese destul de puternica pentru Jefri Lion. Aripile ei se infasurasera peste el cand il atacase, apoi, timp de cateva minute, barbatul tipase si se zbatuse, rostogolindu-se pe podea, cu faptura acoperindu-i capul si umerii. Arata ca un om care se lupta cu o umbrela. Teribil de comic!
Dupa un timp, Lion ramasese nemiscat, cu picioarele tremurand usor. Tipetele incetara. Un sunet de sugere umplu coridorul.
Nevis era amuzat si incantat, dar considera ca nu trebuia sa lase ceva nerezolvat. Faptura se concentrase asupra hranirii. Nevis inainta cat de tacut putu, ceea ce nu insemna foarte tacut, si o inhata. Cand o desprinse de ceea ce ramasese din Jefri Lion, scoase un pocnet lichid.
Drace, gandi Nevis, facuse o treaba teribila! Partea din fata a castii lui Lion fusese indoita spre inauntru. Faptura avea un fel de cioc-sugatoare din os, care gaurise vizorul lui Lion si-i supsese cea mai mare parte a figurii. Groaznic! Carnea arata lichefiata, se vedeau oasele prin ea.
Monstrul se zbatea nebuneste in stransoarea lui, scotand un tipat ascutit, respingator, pe jumatate racnet, pe jumatate vaicareala. Kaj Nevis il tinu la distanta, lasandu-l sa dea din aripi, in timp ce-l examina. Ii izbi bratele, fara nici un efect. Ii placeau ochii: ochi inteligenti, inspaimantati. Faptura putea fi manevrata, gandi el. Isi imagina ce-ar insemna sa aduca in Shandicity, intr-o noapte, cateva sute de asemenea fiinte… Da, monstrii si-ar gasi prada dorita… iar locuitorii i-ar da orice ar cere — bani, femei, putere, intreaga planeta blestemata, daca ar dori. Ar fi amuzant sa stapaneasca nava…
Pentru moment, creatura aceea putea fi o belea.
Kaj Nevis apuca fiecare aripa in cate o mana si rupse animalul in doua. Apoi, zambind, se intoarse pe drumul pe care venise.
Haviland Tuf verifica aparatele din nou, ajusta usor curgerea fluidului. Satisfacut, isi incrucisa mainile pe burta si se aseza langa bazin. In interiorul acestuia se zbatea si spumega un lichid rosu, intunecat. Tuf simti ca-l cuprinde ameteala, privindu-l. Stia ca era un efect secundar al cronourzelii. In bazinul micut, pe care-i putea cuprinde in mainile lui mari, actionau energii imense, primare, iar timpul insusi se supunea ordinelor lui. Treaba asta il umplea de-un sentiment aparte, de teama si veneratie.
Baia nutritiva se subtia treptat, devenind aproape transparenta. Tuf reusi sa zareasca in ea o silueta intunecata care capata forma, crescand, crescand vizibil, ontogeneza petrecandu-se in fata ochilor lui. Patru labe, da, le vedea… Si o coada. Evident o coada, decise Tuf.
Se inapoie langa aparat. Nu trebuia ca fiinta creata de el sa fie vulnerabila la bolile care-l ucisesera pe Ciuperca. Repeta inocularile facute tyrannosaurului cu putin timp inaintea eliberarii intempestive a acestuia, care-l luase prin surprindere. Fara indoiala, calea de a administra antivirusii potriviti inainte de completarea procesului nasterii. Iar Haviland Tuf incepu sa faca exact acest lucru.
Arca era aproape curatata. Rica ridicase bariere ermetice in trei sferturi din nava, iar programul de sterilizare actiona inexorabil, conform logicii sale automate. Puntea de acostare, zona de reparatii, camera masinilor, turnul de control, puntea si inca alte noua sectoare aveau acum pe ecran o culoare albastra, curata. Doar imensa axa centrala, coridoarele principale si zonele laboratoarelor din apropierea lor erau inca intunecate de nuanta roscata, coroziva, care insemna o atmosfera plina de boli si moarte in miliarde de feluri.
Asa dorise Rica Dawnstar. In sectoarele centrale, interconectate, alt fel de proces se desfasura, conform unei logici la fel de necrutatoare. Solutia finala urma sa-i asigure doar ei stapanirea deplina asupra navei de germinare si a intregii ei stiinte, puteri si bogatii.
Acum, cand mediul era curat, Rica isi scoase multumita casca. Comandase niste mancare — o felie alba, grasa, de proteine dintr-o faptura numita animal-de-carne, tinuta de Arca intr-o staza suculenta, timp de un mileniu, pe care o stropi cu un pahar mare, rece, de apa-dulce, cu gust slab de miere milidiana. Se bucura de friptura in timp ce urmarea rapoartele ce se scurgeau pe ecran.
Lucrurile se simplificasera considerabil. Jefri Lion disparuse. Pacat, fusese un individ incredibil de naiv, care nu reprezenta un pericol. Si Celise Waan iesise din joc. Surprinzator, reusise sa traga dupa ea pisoii diabolici. Kaj Nevis ii venise de hac fiarei numite dracula cu gluga.
Ramasesera doar Nevis, Tuf… si ea.
Rica ranji.
Tuf nu constituia o problema. Era ocupat sa-si faca o pisica. Putea sa scape usor de el, intr-un fel sau altul. Nu, singurul obstacol adevarat intre Rica si prada era Kaj Nevis, cu costumul lui de lupta unquinez. Probabil ca individul se simtea foarte sigur de sine. Bine. N-avea decat.
Rica Dawnstar termina carnea si-si linse degetele. „A venit momentul lectiei de zoologie”, gandi ea. Solicita
