Pisoiul se misca in palma lui, deschise si inchise un ochi, de parca l-ar fi inteles. Nimic surprinzator. Se stia ca toate pisicile aveau ceva insusiri paranormale.
Tuf se uita in jur. Nu mai avea nimic de facut acolo. Poate venise timpul sa-i caute pe nedemnii lui tovarasi de altadata, sa incerce sa ajunga la un soi de intelegere mutual avantajoasa. Pleca in cautarea lor, cu Haos in mana.
Se terminase, decise Rica Dawnstar, cand lumina rosie a lui Nevis disparu de pe ecran. Lupta urma sa se dea doar intre ea si Tuf, ceea ce insemna ca era stapana Arcei.
Ce naiba ar putea sa faca totusi cu ea? Greu de spus. S-o vanda companiei de armament sau planetei care dadea mai mult? Un lucru nu foarte intelept. Nu avea incredere in cei cu prea multa putere. Puterea corupe, la urma urmei. Poate ar fi mai bine sa pastreze nava, s-o puna in functiune. Ea era destul de corupta, ar trebui sa fie imuna. Dar s-ar simti groaznic de stinghera, vietuind singura in morga aceea. Putea sa angajeze un echipaj, sa aduca la bord prieteni, iubiti, servitori. Dar cum sa aiba incredere in ei? Rica se incrunta. O problema spinoasa, dar avea mult, mult timp la dispozitie ca s-o rezolve. Se va gandi la ea mai tarziu.
Acum, alta problema, mult mai urgenta, astepta sa fie solutionata. Tuf parasise camera centrala de donare si ratacea pe coridoare. Cum sa-i vina de hac?
Examina schema navei. Paianjenul-umblator ramasese in vizuina lui comoda si calda, probabil hranindu-se inca. Berbecul-rostogolitor, greu de patru tone, se afla jos, pe coridorul principal al puntii sase, ruland inainte si inapoi, ca un fel de ghiulea vie, nebuna, de-o marime imensa, naruind peretii si cautand zadarnic ceva organic peste care sa se rostogoleasca, sa-l striveasca si sa-l digere.
Tyrannosaurul se afla la etajul potrivit. Ce facea? Rica apasa cateva taste, solicitand mai multe detalii si zambi. Daca mesajele erau demne de incredere, animalul manca. Oare ce? Pentru moment, nu-si dadu seama. Apoi se lamuri. Ramasitele iui Jefri Lion si ale draculei cu gluga. Localizarea parea corecta.
Fiara se afla foarte aproape de Tuf. Din nefericire, cand incepu sa se deplaseze iar, se indrepta in directia nepotrivita. Poate reusea sa le aranjeze o intalnire…
Nu trebuia sa-l subestimeze pe Tuf. Scapase o data de reptila. Poate va reusi s-o faca din nou. Chiar daca l-ar conduce la etajul cu berbecul rostogolitor, problema ar fi aceeasi. Tuf avea un fel de istetime nativa. Nu-i va fi usor sa-l duca de nas pe batranul Tuffy, asa cum facuse cu Nevis. Era prea subtil. Isi aminti jocurile in care se infruntasera pe Cornul abundentei. Tuf le castigase pe toate.
Sa mai elibereze cateva bio-arme? Usor de facut.
Rica Dawnstar ezita. Drace, exista o cale mai simpla! Venise timpul sa intervina direct.
De un brat al tronului capitanului atarna o coronita dintr-un metal luminiscent, pe care Rica o scosese mai devreme dintr-o magazie. O lua, o puse sub un scaner, pentru a-i verifica iute circuitele, apoi si-o puse pe cap, putin intr-o parte. Dupa aceea, isi monta casca, inchise ermetic costumul si-si lua arma cu ace. La treaba!
Hoinarind pe coridoarele Arcei, Haviland Tuf gasise un soi de vehicul — o masinuta deschisa, cu trei roti. Mergea pe jos de catva timp, iar mai inainte statuse ghemuit sub o masa, asa ca fu incantat sa se aseze. Conduse mai departe cu o viteza constanta, redusa, rezemat de speteaza capitonata si privind drept in fata. Haos statea in poala lui.
Parcurse mai multi kilometri. Era un sofer atent si metodic. La fiecare intersectie, oprea, se uita la dreapta, apoi la stanga, examina cu grija posibilitatile ce i se ofereau, inainte de a merge mai departe. Coti de doua ori, indemnat in parte de-o logica stricta, in parte de-o simpla toana, dar ramase majoritatea timpului pe coridoarele cele mai largi. O data, opri masina si cobori, pentru a examina niste usi care i se parusera interesante. Nu vazu nimic, nu intalni pe nimeni. Din cand in cand, Haos se misca in poala lui.
Apoi, Rica Dawnstar se ivi chiar in fata.
Haviland Tuf opri masinuta in centrul unei intersectii mari. Se uita la dreapta si clipi de cateva ori, apoi se uita si la stanga. Dupa aceea privi drept inainte, isi incrucisa mainile la piept si o urmari pe tanara care se apropia incet de el.
Femeia se opri pe coridor, la cinci metri de locul unde o astepta.
— Ai iesit sa te plimbi cu masina? intreba ea.
Tinea in mana dreapta arma ei obisnuita, cu ace, iar in stanga o incalceala de cureluse, care atarnau pana la podea.
— Intr-adevar… Am fost ocupat un timp. Unde-s ceilalti?
— Morti. Decedati. Disparuti. Eliminati din joc. Am ramas doar noi, Tuf.
— O situatie obisnuita.
— Acesta-i ultimul meci, afirma Rica Dawnstar. Fara revansa. Iar de data asta voi castiga eu.
Tuf il mangaie pe Haos si nu-i raspunse.
— Tuf, zise ea binevoitoare, in toata povestea asta esti cel inocent. N-am nimic cu tine. la-ti nava si pleaca.
— Daca va referiti la Cornul abundentei cu bunuri excelente la preturi minime, trebuie sa va reamintesc ca a suferit stricaciuni grave, care n-au fost inca reparate.
— Atunci ia alta.
— Cred ca nu voi face asta, declara Tuf. Pretentiile mele asupra Arcei sunt, probabil, inferioare celor ale lui Celise Waan, Jefri Lion, Kaj Nevis si Anittas, dar, intrucat mi-ati spus ca acestia au murit, inseamna ca pretentiile mele sunt la fel de valabile ca ale dumneavoastra.
— Nu chiar, replica Rica Dawnstar, ridicand arma cu ace. Asta inclina balanta in favoarea mea.
Haviland Tuf se adresa pisoiului pe care-l tinea in poala:
— Aceasta sa-ti fie prima lectie despre caile dificile ale universului! Ce importanta are dreptatea, daca partea cealalta are o arma, iar tu nu? Violenta brutala domneste pretutindeni, iar inteligenta si bunele intentii sunt calcate in picioare. Doamna, zise el, ridicandu-si apoi privirea spre Rica Dawnstar, recunosc avantajul dumneavoastra. Dar protestez. Membrii decedati ai grupului nostru mi-au recunoscut dreptul la o parte din castig, inainte sa ajungem la bordul Arcei. Dupa cate stiu, dumneavoastra n-ati fost inclusa, intr-un mod similar, in intelegere. De aceea, ma bucur, in comparatie cu dumneavoastra, de un avantaj legal. Mai mult, continua el, ridicand un deget, avansez ideea ca proprietatea unui bun merita sa fie conferita de folosinta si de abilitatea de a-l folosi. Arca ar trebui sa se afle — aceasta ar fi solutia optima — sub comanda persoanei care a demonstrat ca are talentul, inteligenta si vointa de a folosi cel mai eficient miliardele de posibilitati pe care le ofera. Subliniez ca eu sunt acea persoana.
— Serios? rase Rica Dawnstar.
— Intr-adevar, ii raspunse Haviland Tuf si-l lua pe Haos in palme, ridicandu-l pentru a fi vazut de femeie. lata dovada. Am explorat aceasta nava si acum stapanesc secretele disparutilor Imperiali Pamanteni referitoare la clonare. O experienta uluitoare si ametitoare, una pe care-s dornic s-o repet. De fapt, am decis sa renunt la chemarea banala a negustoriei pentru mai nobila profesie de inginer ecolog. Sper ca nu veti incerca sa-mi stati in cale. Fiti convinsa ca va voi asigura transportul inapoi pe ShanDellor si voi avea grija sa primiti fiecare particica a salariului ce v-a fost promis de Jefri Lion si ceilalti.
Rica Dawnstar dadu din cap, neincrezatoare.
— Esti nemaipomenit, Tuffy! Crezi, intreba ea inaintand si invartind arma in jurul degetului, ca meriti nava pentru ca poti s-o folosesti, iar eu nu?
— Ati expus esenta problemei, incuviinta Tuf. Rica rase din nou si arunca arma spre el.
— Ia-o, n-am nevoie de ea!
Tuf se ridica si o prinse din zbor.
— Se pare ca pretentiile mele au fost intarite in mod neasteptat si decisiv. Acum pot eu sa va amenint ca o sa va impusc.
— N-o vei face. Regulile, Tuf. Tu joci meciul conform regulilor. Eu sunt cea careia ii place sa le incalce.
Ridica manunchiul de curele incalcite ce-i atarna pe umar.
— Stii ce-am facut, in timp ce-ti clonai un pisoi?
— Evident ca nu, raspunse Haviland Tuf.
— Evident, il imita sardonic Rica. Am fost pe punte, Tuf, m-am jucat cu calculatorul si am aflat tot ce trebuia sa stiu despre Arca si CIE.
— Intr-adevar! clipi Tuf.
— Acolo se gasea un ecran mare. Imagineaza-ti-l ca pe o imensa tabla de joc. Am urmarit orice miscare. Piesele rosii erati tu si ceilalti. Si eu. Existau si piese negre. Bio-arme, asa le numea sistemul. Mi se pare mai
