scunzi — o chestie de nutritie si de genetica.
Figura lui Tuf nu exprima nimic. Uriasul isi impleti calm degetele pe movila burtii.
— Chiar aceia, raspunse el. Eruditia dumneavoastra istorica merita invidiata.
— Multumesc. Corecteaza-ma daca gresesc. Fiind erudita in istorie, tin minte ca Imperiul Federal s-a prabusit cu o mie de ani in urma. Iar CIE a disparut si el — membrii sai au fost demobilizati, rechemati pe Prometheus sau pe Vechiul Pamant, ucisi in lupta, oricum disparuti din zona ocupata de umanitate. Sigur, se spune ca prometheenii cunosc inca multe din vechea bioteh, dar noi nu folosim metodele lor, asa ca nu stiu cu certitudine daca-i adevarat ce se zice. Am auzit insa ca se feresc sa-si impartaseasca altora cunostintele. Deci, sa vedem daca am inteles. Ai o nava de germinare a CIE, veche de o mie de ani, inca functionala, pe care ai gasit-o intr-o zi, din intamplare, si, fiind singura persoana la bord, ai pus stapanire pe ea.
— Corect.
— Iar eu sunt imparateasa nebuloasei Crabului! Figura lui Tuf ramase inexpresiva.
— Ma tem ca am contactat o persoana nepotrivita. Doream sa discut cu comandantul portului din S’uthlam.
Femeia sorbi alta inghititura de bere.
— Eu sunt amarata de comandanta a portului, se ratoi ea. Gata cu aiurelile, Tuf! Apari aici intr-o chestie care arata groaznic de mult a nava de razboi si care-i de vreo treizeci de ori mai mare decat asa-zisele crucisatoare din asa-zisa Flotila Planetara de Aparare, ceea ce face nervoasa o gramada de lume. Jumatate din viermii-de-sol din hotelurile mari cred ca esti un strain venit sa ne fure aerul si sa ne manance copiii, iar cealalta jumatate isi inchipuie ca reprezinti un efect special, produs pentru distractia lor. Sute dintre ei inchiriaza costume si flotoare pentru vid, iar peste cateva ore vor colcai in gaoacea ta. Oamenii mei nu stiu ce sa faca. Asa ca revenim la blestemata de intrebare: ce vrei, Tuf?
— Sunt dezamagit, declara Tuf. M-am grabit sa vin aici infruntand mari dificultati, pentru a consulta paienjeneii si cibertehii din Port S’uthlam, a caror pricepere e faimoasa, a caror reputatie de cinste si comportare etica nu-i egalata de nimeni. Solicit anumite modificari si reparatii, nimic mai mult.
Tolly Mune il asculta doar pe jumatate. Se uita la picioarele proiectiei holografice, langa care se ivise brusc o faptura mica, paroasa, neagra cu alb.
— Tuf, zise ea, simtindu-si gatul uscat, un soi de daunator afurisit se freaca de piciorul tau!
Si sorbi din bere.
Haviland Tuf se apleca si apuca animalul.
— Pisicile nu pot fi caracterizate corect drept daunatori, comandant de port Mune. Intr-adevar, felinele sunt vrajmasi implacabili ai multor belele si paraziti, acesta fiind unul dintre numeroasele fascinante si benefice atribute ale acestei specii minunate. Sunteti constienta ca, odata, omenirea venera pisicile ca pe niste zei? Aceasta-i Distrugere.
Pisica incepu sa scoata un sunet jos, murmurat, cand Tuf ii facu un culcus in indoitura unuia din bratele sale masive si incepu sa aplice mangaieri lungi, regulate, pe blana neagra cu alb.
— Oh! Un animal de casa! Asta-i termenul, nu? Singurele animale de pe S’uthlam sunt cele pentru hrana, dar primim vizitatori care au animale favorite. Sa nu lasi… pisica, asa-i zice, nu?
— Intr-adevar.
— Bine. Sa n-o lasi sa iasa din nava. Imi amintesc ca, odata, cand eram C.P. adjunct, am avut parte de cel mai afurisit balamuc… o musca fara creier si-a pierdut animalul amarat in timp ce ne vizita un ambasador strain, iar echipa noastra de securitate i-a confundat. Nu-ti imaginezi cat de stanjeniti am fost.
— Oamenii sunt deseori surescitati, comenta Haviland Tuf.
— Despre ce fel de modificari si reparatii pomeneai?
— Niste maruntisuri, raspunse Tuf, ridicand stanjenit din umeri, usor de efectuat de experti atat de eficienti ca ai dumneavoastra. Dupa cum ati subliniat, Arca este intr-adevar un vas foarte vechi, iar vicisitudinile razboiului si secolele de neingrijire si-au lasat urmele asupra ei. Punti si sectoare intregi sunt in intuneric, nefunctionale, defectate dincolo de capacitatea, demna de admiratie, de autoreparare a navei. As dori sa fie reparate aceste parti ale aparaturii si readuse la functionabilitate completa. In plus, dupa cum probabil stiti din studiile dumneavoastra istorice, Arca a avut, candva, un echipaj de doua sute de oameni. E suficient de automatizata pentru ca sa pot s-o dirijez singur, dar, recunosc, nu fara anumite inconveniente. Punctul de comanda central, localizat pe puntea din turn, se afla la o distanta obositoare de apartamentul meu, pe care trebuie s-o parcurg zilnic. Consider ca puntea in sine a fost proiectata ineficient pentru scopurile mele — ma vad silit sa merg fara incetare de la o consola la alta, pentru a executa multitudinea de sarcini complexe necesare functionarii navei. Iar alte functii ma obliga sa parasesc puntea si sa calatoresc incoace si incolo prin imensitatea ambarcatiunii. Nemaivorbind ca mi-e imposibil sa indeplinesc alte treburi, care par a solicita prezenta mea simultana in doua sau mai multe locuri, aflate la distante de kilometri. Langa apartamentul meu, exista o camera auxiliara de comunicatii, mica dar confortabila, ce pare a functiona perfect. Mi-ar placea ca tehnicienii dumneavoastra in cibernetica sa reprogrameze si sa reproiecteze sistemul de comanda astfel incat, in viitor, sa pot face tot ce-i necesar de acolo, fara sa fiu nevoit sa parcurg zilnic drumul epuizant pana la punte — de fapt, fara sa trebuiasca sa-mi parasesc scaunul. In afara acestei probleme principale, mai am in minte cateva modificari. Unele modernizari minore. Adaugarea unei bucatarii cu un set complet de mirodenii si arome, precum si cu o biblioteca zdravana de retete, astfel incat sa pot manca intr-un fel mai variat si mai interesant pentru papilele mele gustative, nu doar hrana cumplit de nutritiva, militara, pe care a fost programata Arca s-o livreze. Un stoc mare de bere si vinuri, precum si cele necesare pentru a-mi fermenta singur alte bauturi de productie proprie in viitor, in timpul lungilor peregrinari in strafundul spatiului cosmic. Sporirea facilitatilor existente de distractii, prin achizitionarea unor cipuri cu carti, holopiese si muzica din ultimul mileniu. Un nou program de securitate. Alte cateva schimbari banale, minore. Va voi trimite o lista. Tolly Mune il ascultase uluita.
— Fir-ar sa fie! exclama ea, dupa ce Tuf termina. Chiar ai o nava CIE abandonata!
— Intr-adevar, confirma Tuf.
„Un pic cam rigid individul”, gandi ea. Apoi ranji.
— Scuzele mele! Voi aduna o echipa de paienjenei si cibertehi, ii voi trimite sa arunce o privire si-ti vom prezenta o estimare a costurilor.
Nu-ti face iluzii. E o nava mare, va dura ceva timp pana vom concluziona cumva. Ar fi mai bine sa pun niste paznici, altfel ne vom trezi cu tot felul de amatori de curiozitati tropaind prin sali si furand amintiri. Am nevoie, adauga ea, privind ganditoare holograma de sus pana jos, sa prezinti echipei o descriere a problemei si s-o orientezi in directia corecta. Dupa aceea, ar fi recomandabil sa pleci si s-o lasi sa se dezlantuie. Sa nu aduci monstruozitatea aceea in panza, asta ar fi prea mult! Ai cum sa iesi din ea?
— Arca este echipata cu un grup complet de navete, toate functionale, raspunse Haviland Tuf, dar nu simt dorinta de a parasi confortul apartamentului meu. Sunt sigur ca nava e destul de mare pentru ca prezenta mea sa nu incomodeze serios echipa dumneavoastra.
— Ce naiba, eu stiu asta, tu stii asta, dar oamenii lucreaza mai bine cand nu-si inchipuie ca-i supravegheaza cineva. Pe de alta parte, cred ca ai nevoie sa iesi un pic din cutia aia de conserve. Cat ai stat singur?
— Mai multe luni standard, recunoscu Tuf, desi nu-s complet singur. M-am bucurat de compania pisicilor mele si mi-am petrecut timpul in mod placut, invatand care-s capacitatile Arcei si extinzandu-mi cunostintele de inginerie ecologica. Dar accept punctul dumneavoastra de vedere ca un pic de recreere nu-mi strica. Oportunitatea de a incerca o noua bucatarie merita folosita.
— Asteapta pana o sa gusti berea s’uthlameza! Portul are si alte distractii — facilitati de a face exercitii, hoteluri, sali de sport, spelunci cu droguri, senzoriumuri, saloane sexuale, teatru viu, sali de jocuri…
— Am oarecare indemanare la unele jocuri.
— Apoi exista turismul. Poti lua trenul pneumatic, prin troliu, spre suprafata planetei, poti explora toate districtele din S’uthlam.
— Intr-adevar… M-ati intrigat, comandant de port Mune. Ma tem ca am un temperament plin de curiozitate. Asta-i marea mea slabiciune. Din nefericire, fondurile mele interzic un sejur indelungat.
— Nu-ti face griji, replica ea, zambind. O sa-ti trecem totul in nota de reparatii si o sa lamurim lucrurile la urma. Acum sari in afurisita de naveta si cara-te la… stai sa vad… docul noua-unsprezece e liber. Viziteaza intai Casa Paianjenului, apoi ia trenul in jos. Vei fi o senzatie nemaipomenita. Ai aparut deja la stiri. Viermii-de-sol si mustele vor da buzna asupra ta.
— O bucata de carne ar gasi perspectiva atragatoare, zise Haviland Tuf. Eu nu.
