— Cu adevarat nu, raspunse Haviland Tuf. Viata este infinit preferabila alternativelor sale. Dar, dupa experienta mea, toate lucrurile bune pot fi duse la extrem. Acesta pare a fi cazul S’uthlam-ului, zise Tuf si ridica un deget, cerand tacere, inainte ca receptionerul sa apuce sa-i raspunda. Am dezvoltat indeosebi un soi de antipatie, fara indoiala prea zorita si nejustificata, fata de unele specimene izolate ale formelor de viata pe care le-am intalnit din intamplare in calatoriile mele. Cateva si-au exprimat deschis ostilitatea, adresandu-mi epitete evident injositoare referitoare la dimensiunile si masa mea.
— Regret, spuse receptionerul, rosind, dar sunteti… amplu, iar pentru un s’uthlamez este inacceptabil social sa fie… supraponderal.
— Greutatea, domnule, depinde in intregime de gravitatie, de aceea reprezinta o notiune foarte maleabila. Mai mult, nu-s dornic sa va acord autoritatea de a considera greutatea mea prea mare, prea mica sau normala, acestea fiind criterii subiective. Estetica variaza de la planeta la planeta, ca si genotipurile sau predispozitiile ereditare. Sunt satisfacut de masa mea actuala, domnule. Sa ne intoarcem insa la oile noastre. Doresc sa inchei sejurul imediat.
— Foarte bine. Va voi rezerva un loc in primul tren pneumatic de maine dimineata.
— O solutie nesatisfacatoare. As prefera sa plec imediat. Am examinat listele si am descoperit ca exista un tren peste trei ore standard.
— E plin, marai receptionerul. N-au ramas decat locuri la clasa a doua sau a treia.
— Voi rezista cat de bine voi putea. Fara indoiala ca apasarea puternica a unui numar atat de mare de oameni ma va lasa invigorat si mai bun, cand voi parasi trenul.
Tolly Mune plutea in mijlocul biroului ei, in pozitia lotusului, uitandu-se in jos spre Haviland Tuf.
Avea un scaun special pentru muste si viermi-de-sol, neobisnuiti cu imponderabilitatea. Un scaun mai degraba inconfortabil, dar prins zdravan de podea si echipat cu un harnasament-plasa, pentru a-si tine ocupantul locului. Tuf se impinsese pana la el cu o demnitate greoaie si se legase strans, iar ea luase o pozitie comoda in fata lui, la nivelul capului sau. Tolly Mune isi imagina ca acest lucru ii oferea un oarecare avantaj psihologic.
— Comandant de port Mune, spuse Tuf parand extrem de putin afectat de pozitia lui inferioara, protestez. Inteleg ca aceste referiri repetate la persoana mea ca musca reprezinta o manifestare a dialectului local, plin de culoare, fara a implica intentii insultatoare. Dar nu pot sa nu simt o oarecare jignire in urma acestei incercari evidente de… sa-i zicem de a-mi smulge aripile.
Tolly Mune ranji in jos, spre el.
— Regret, Tuf. Pretul nostru e ferm.
— Intr-adevar… Ferm. Interesant cuvant. Daca n-as fi constient ca ma aflu in prezenta unui personaj ca dumneavoastra, demn de stima si nedornic sa jigneasca, as sugera ca fermitatea se apropie de rigiditate. Politetea ma impiedica sa racnesc declaratii despre lacomie, avaritie si piraterie in spatiul cosmic, pentru a-mi urmari telul in aceste negocieri spinoase. Subliniez, totusi, ca suma de cincizeci de milioane de standarzi e de cateva ori mai mare decat produsul planetar brut al multor lumi.
— Lumi mici, iar aici e mult de lucru. Ai o nava afurisit de mare. Tuf ramase senin.
— Accept ideea ca Arca este o nava intinsa, dar cred ca asta are putina importanta. Doar daca nu obisnuiti sa taxati pe metru patrat, nu pe ora de lucru.
Tolly Mune rase:
— Aici nu-i vorba de a monta cateva inele-pulsatorii pe un cargobot vechi, sau de a-i reprograma pilotul automat. Discutam despre mii de ore de lucru, cu trei echipe de paienjenei in trei schimburi, despre munca zdravana in sistem cu cei mai buni cibertehi pe care-i avem, despre fabricarea la comanda a unor piese care nu se mai produc de sute de ani. Iar asta-i doar inceputul. Trebuie sa studiem muzeul ala blestemat al tau inainte de a-l desface in bucati, altfel n-o sa reusim sa-l mai montam la loc. Suntem obligati sa momim specialisti de pe planeta sa urce cu ascensorul aici, poate chiar sa iasa din panza. Chestia asta-i lunga de treizeci de kilometri! Nu poti s-o aduci in panza. Trebuie sa construim un doc special in jurul ei, iar pentru asta avem nevoie de dane pe care le-am fi folosit pentru trei sute de nave obisnuite. Nu vrei sa stii cat va costa, Tuf? intreba ea si tasta ceva la calculatorul de la incheietura, apoi dadu din cap. Daca ramai aici o luna locala, o estimare cu adevarat optimista, numai inchirierea docului costa aproape un milion. In banii tai, mai mult de trei sute de mii de standarzi.
— Intr-adevar… facu Haviland Tuf.
Tolly Mune dadu mainile in laturi, intr-un gest de neputinta.
— Esti liber sa-ti rezolvi treaba in alta parte, daca nu-ti place pretul nostru.
— Sugestia nu-i practica. Din nefericire, oricat de simple sunt cerintele mele, se pare ca doar o mana de planete au capacitatea de a le rezolva — o trista constatare privind starea prezenta a indemanarii tehnice a omenirii.
— Doar o mana? ranji Tolly Mune. Poate am fixat prea jos pretul serviciilor noastre…
— Doamna, cu siguranta ca nu veti fi atat de grobiana ca sa profitati de franchetea mea naiva!
— Nu. Dupa cum am spus, pretul nostru e ferm.
— Se pare ca am ajuns intr-un neplacut si spinos impas. Dumneavoastra ati stabilit un pret. Eu, din nefericire, nu-l pot plati.
— N-as fi ghicit. Imi inchipuisem ca, dispunand de o asemenea nava, ai destule calorii de ars.
— Ma voi dedica unei cariere lucrative in domeniul ingineriei ecologice, fara indoiala. Din nefericire, n-am inceput inca s-o practic, iar comertul meu anterior a suferit, recent, rasturnari financiare neprevazute. Poate va intereseaza reproduceri excelente, din plastic, ale mastilor de orgie cooglishane? Pot fi utilizate ca decoratii murale iesite din comun si stimulative. Se zice ca au proprietati magice afrodisiace.
— Nu, raspunse Tolly Mune. Stii ceva, Tuf? Azi e ziua ta norocoasa.
— Mi-e teama ca va bateti joc de mine. Chiar daca sunteti pe cale sa ma informati despre executare de lucrari la jumatate de pret sau despre servicii cu reducerea tarifului la o treime, nu-s in pozitia optima de a profita de oferta. Voi fi amarnic si brutal de cinstit cu dumneavoastra, comandant de port Mune, si voi recunoaste ca sufar, in prezent, de o lipsa temporara de fonduri.
— Am o solutie, zise Tolly Mune.
— Intr-adevar?
— Esti negustor, Tuf. N-ai nevoie de o nava atat de mare ca Arca. Si nu stii nimic despre ingineria ecologica. Aceasta epava nu-ti foloseste la nimic. Dar are o valoare considerabila de recuperare, zambi ea calduros. Am discutat cu cei de jos, de pe S’uthlam. Inaltul Consiliu considera ca ar fi in folosul tau sa vinzi ce-ai gasit.
— Grija lor ma emotioneaza…
— Iti vom plati o prima de salvare generoasa. Treizeci la suta din valoarea estimata a navei.
— Estimarea fiind facuta de dumneavoastra, spuse cu voce lipsita de expresie Haviland Tuf.
— Da, dar asta nu-i totul. Vom oferi un milion de standarzi gheata, in plus fata de prima de salvare, si-ti vom darui o nava noua. Un Longhaul Noua, nou-nout, cel mai bun cargobot pe care-l fabricam, cu bucatarie complet automatizata, sector de locuit pentru sase persoane, retea gravitationala, doua navete, cala pentru marfuri suficient de incapatoare pentru a egala capacitatea de transport a celor mai mari nave comerciale avaloniene sau kimdissiene, tripla redundanta, ultimul calculator din seria Smartalec, activat prin voce, chiar si armament, daca vrei. Vei fi cel mai bine echipat negustor independent din intregul sector.
— Departe de mine gandul de a nu aprecia o asemenea generozitate. Doar gandindu-ma la oferta dumneavoastra si-mi vine sa lesin! Desi fara indoiala ca m-as simti mult mai bine la bordul frumoasei nave noi pe care mi-o oferiti, am inceput a avea un atasament prostesc, sentimental, fata de Arca. Ruinata si nefolositoare cum e, ramane ultima nava de germinare existenta a disparutului Corp de Ingineri Ecologi, o bucata vie a istoriei, un monument al geniului si cutezantei lor. Mai poate fi de folos. Cu catva timp in urma, in vreme ce parcurgeam drumul meu singuratic prin spatiul cosmic pentru a ajunge aici, mi-a venit ideea sa renunt la viata nesigura de negustor si sa practic, in locul ei, meseria de inginer ecolog. Oricat de ilogica si, fara indoiala, ignoranta a fost aceasta decizie, a avut un anume farmec. Mi-e teama ca firea mea incapatanata constituie un mare viciu. De aceea, comandant de port Mune, trebuie, cu cel mai mare regret, sa refuz oferta dumneavoastra. Voi pastra Arca.
Tolly Mune se roti, se rasuci in jos si se departa usor de tavan, cat sa ajunga in dreptul figurii lui Tuf, apoi indrepta un deget spre el.
— Sa te ia dracu’! N-am rabdare sa ma targui pentru fiecare calorie amarata! Sunt o femeie ocupata si n- am energie de risipit cu jocurile voastre negustoresti! Vei vinde — stim amandoi asta — asa ca sa terminam.
