Pocni din degete. In tacerea acelei clipe, in care singurul sunet era cel scos de Distrugere ce lingea frisca, pocnetul rasuna ca o impuscatura. Chelnerii aliniati de-a lungul peretilor cristalini, transparenti, cauta-ra in jachetele lor comode, aurii cu negru, si scoasera la iveala arme neuronice.
Tuf clipi, intoarse capul intai spre dreapta, apoi spre stanga, examinand fiecare barbat pe rand, in timp ce Distrugere inghitea fructele.
— Tradare, zise el, cu glas inexpresiv. Sunt teribil de dezamagit. Increderea si firea mea cumsecade au fost rau rasplatite.
— Mi-ai fortat mana, prost afurisit!
— Asemenea sir de insulte agraveaza tradarea, nu o scuza! declara Tuf, cu lingurita in mana. Acum voi fi ucis miseleste, in secret?
— Suntem oameni civilizati, spuse Tolly Mune, furioasa pe Tuf, pe Josen Rael, pe afurisita de Biserica a Evolutiei Vietii si, in special, pe ea, pentru ca se pretase sa faca asa ceva. Nu vei fi omorat. Nici macar n-o sa-ti furam epava aia blestemata, la care tii atat de mult. Totu-i legal. Esti arestat, Tuf.
— Intr-adevar… Va rog sa acceptati capitularea mea. Am fost intotdeauna dornic sa ma supun legilor locale pertinente. Sub ce acuzatie voi fi judecat?
Tolly Mune zambi subtire, fara bucurie, stiind ca in noaptea aceea, in Casa Paianjenului, i se va spune Vaduva de Otel. Arata spre capatul mesei, unde Distrugere isi lingea frisca de pe mustati.
— Aducere ilegala de paraziti in Portul S’uthlam-ului.
Tuf aseza cu grija lingurita pe masa si-si incrucisa mainile pe burta.
— Imi amintesc ca am adus pisica aici la invitatia dumneavoastra speciala.
Tolly Mune scutura din cap.
— Nu tine, Tuf. Am inregistrat convorbirea. Am afirmat ca n-am vazut niciodata un animal viu, dar a fost o simpla declaratie conjuncturala, pe care nici un tribunal n-o va considera ca incitare la violarea criminala a legilor noastre sanitare. Nici macar un tribunal de-al tau.
— Inteleg. In acest caz, sa renuntam la pierderea de timp cu formalitatile legale. Recunosc ca-s vinovat si voi plati amenda prevazuta pentru aceasta infractiune minora.
— Bine. Amenda este de cincizeci de standarzi, spuse Tolly Mune, facand un gest, iar unul dintre barbati inainta si inhata pisica de pe masa. Bineinteles, incheie ea, parazitul respectiv va fi distrus.
— Urasc gravitatia, ii declara Tolly Mune figurii zambitoare, marite, a lui Josen Rael, dupa ce terminase raportul despre dineu. Ma oboseste si mi-e teama sa ma gandesc ce face greutatea aia afurisita muschilor mei, organelor mele interne. Cum pot trai asa viermii? Si toata mancarea aia amarata! Felul in care o dadea de-o parte era obscen, iar mirosul…
— Comandant de port, avem lucruri mult mai importante de discutat. S-a rezolvat? L-ati prins?
— I-am prins pisica, raspunse ursuza femeia. Mai bine zis, eu i-am prins mata afurisita!
Distrugere miorlai, ca si cum i-ar fi raspuns, si-si apasa botul de plasa custii din plastotel pe care o construisera oamenii de la siguranta, intr-un colt al apartamentului. Pisica mieuna zdravan, se simtea foarte incomodata de imponderabilitate si se rasucea, lipsita de control, de fiecare data cand incerca sa se miste. Cand se izbea de laturile custii, Tolly Mune tresarea, simtindu-se vinovata.
— Sunt sigura ca o sa semneze, ca sa salveze pisica asta amarata. Josen Rael parea indispus.
— Nu am prea multa incredere in planul tau, comandant de port Mune. De ce, in numele vietii, ar ceda cineva o comoara de valoarea Arcei, pentru a salva un specimen animal? Mai ales ca, dupa cum mi-ai spus, are, la bordul navei sale, un alt exemplar din acelasi tip de parazit!
— Pentru ca e atasat emotional de acest parazit particular, explica, oftand, Tolly Mune. Numai ca acest Tuf e mai alunecos decat am crezut. Zice ca blufez.
— Atunci, distruge parazitul. Arata-i ca facem ceea ce spunem.
— Fii serios, Josen! replica ea, pierzandu-si rabdarea. La ce ne-ar folosi? Daca merg mai departe si omor pisica aia afurisita, n-am obtinut nimic. Tuf stie asta si stie ca eu stiu, si stie ca eu stiu ca stie. Macar asa avem ceva ce-si doreste. Suntem in pozitie de pat.
— Sa schimbam legea, sugera Josen Rael. Da… pedeapsa pentru aducerea parazitilor de contrabanda in port va include confiscarea navei cu care s-a facut contrabanda!
— O lovitura de maestru! Pacat, dar constitutia interzice legile cu efect retroactiv.
— Atunci, sunt dispus sa ascult un plan mai bun, facut de tine.
— N-am nici unul, Josen. Dar voi avea. O sa-i arat eu! O sa-l pacalesc intr-un fel. Stiu ca are slabiciuni. Mancarea, pisicile. Poate si altceva, ceva de care sa ne folosim. Constiinta, libido, slabiciune pentru bautura, pentru jocuri…
Se opri, ganditoare.
— Jocuri, repeta ea. Adevarat. Ii place sa joace. Asteapta! Mi-ai dat trei zile, iar timpul n-a expirat inca. Ai rabdare.
Ii sterse trasaturile de pe ecranul imens si le inlocui cu intunecimea spatiului cosmic, cu Arca plutind pe un camp cu stele sclipitoare.
Pisica paru a recunoaste, intr-un fel, imaginea, si scoase un miorlait subtire, plangaret. Tolly Mune o privi, se incrunta si ceru legatura cu paza.
— Unde-i Tuf acum? se ratoi ea.
— In sala de joc a hotelului Peisajul Planetar, maica, raspunse femeia de garda.
— Peisajul Planetar? marai ea. Trebuia sa aleaga un local al afurisitilor de viermi, nu? Ce ascunde? E plin de parale? Ai grija sa ramana acolo. Cobor imediat.
Il gasi jucand ceva complicat, cu cinci parteneri, el impotriva unei perechi de viermi-de-sol in varsta, a unui ciberteh pe care ea il concediase cu cateva saptamani in urma, pentru jefuirea sistemului de calcul, si a unui negociator comercial dolofan, cu fata ca o luna plina, din Jazbo. Judecand dupa muntele de fise ingramadite in fata lui, Tuf castigase cu usurinta. Femeia pocni din degete, iar proprietara salonului veni imediat cu un scaun. Tolly Mune se aseza langa Tuf si-i atinse usor bratul. El intoarse capul si se trase de-o parte.
— Fiti amabila, comandant de port Mune, si abtineti-va sa puneti mana pe persoana mea.
— Ce faci aici, Tuf? intreba ea, retragandu-si mana.
— Pentru moment, testez o noua, interesanta stratagema, inventata de mine, impotriva negociatorului Dez. Mi-e teama ca se va dovedi eronata, dar vom vedea. Intr-un sens mai larg, ma straduiesc sa castig cativa standarzi prin utilizarea analizei statistice si a psihologiei aplicate. S’uthlam nu-i un loc in care se traieste ieftin, comandat de port Mune!
Jazboanul, cu parul lung stralucind din cauza briantinei fosforescente, cu figura rotofeie acoperita de cicatricele rangului, rase vulgar, aratand un sir de dinti negri slefuiti, cu inserturi de nestemate purpurii.
— Atac, Tuf! anunta el, apasand un buton de sub postul lui de joc, pentru a-i fi marcata armata pe suprafata luminata a mesei.
Tuf se apleca usor.
— Intr-adevar…, zise el, indreptand un deget lung, alb, spre o tasta, iar propria-i formatie se ilumina in interiorul cercului de joc. Ma tem ca ati pierdut, domnule. Experimentul meu s-a dovedit reusit. Probabil din pura intamplare.
— Sa te ia dracu’, cu norocul tau afurisit! mormai jazboanul, ridicandu-se nehotarat in picioare.
Alte jetoane isi schimbara proprietarul.
— Deci, joci bine, comenta Tolly Mune. N-o sa-ti foloseasca nici un pic, Tuf. Aici, sansa favorizeaza casa. N-o sa faci rost astfel de banii ce-ti trebuie.
— Sunt convins.
— Hai sa discutam.
— Discutam chiar in acest moment.
— Sa discutam in particular, sublinie ea.
— In timpul ultimei noastre discutii particulare am fost inconjurat de barbati cu arme neuronice, agresat verbal, dezamagit crunt, lipsit de un tovaras iubit si nelasat sa ma bucur de desert. Nu-s predispus favorabil acceptarii altei invitatii.
— Fac cinste cu o bautura, ii propuse Tolly Mune.
— Foarte bine, raspunse Tuf, dupa care se ridica greoi, inhata jetoanele si-si lua ramas-bun de la ceilalti jucatori.
