Cei doi se indreptara spre un separeu aflat la capatul salii de joc. Tolly Mune gafaia un pic, din cauza efortului de a face fata gravitatiei. O data intrati, femeia se prabusi pe sofa, comanda narcofum rece pentru amandoi si opaciza perdeaua.
— Ingerarea de bauturi narcotice va avea efect redus asupra capacitatii mele de a lua decizii, comandant de port Mune, zise Haviland Tuf. Desi-s dornic sa accept generozitatea dumneavoastra drept un simbol al caintei pentru pervertirea anterioara a ospitalitatii civilizate, pozitia mea a ramas complet neschimbata.
— Ce vrei, Tuf? intreba ea fara vlaga, dupa ce sosira bauturile. Paharele inalte erau brumate, licoarea de- un albastru cobalt si rece ca gheata.
— Ca orice membru al umanitatii, am multe dorinte. Pentru moment, doresc cel mai mult revenirea, in deplina sanatate, a lui Distrugere in custodia mea.
— Ti-am mai spus, ti-o dau in schimbul navei.
— Am mai discutat propunerea si am respins-o ca inechitabila. Trebuie sa reluam discutia?
— Am un argument nou.
— Adevarat? mormai Tuf si sorbi din bautura.
— Sa analizam problema proprietatii, Tuf. Cu ce drept detii Arca? Ai construit-o? Ai avut vreun rol in proiectarea ei? Pe naiba, nu!
— Am gasit-o. Sigur, descoperirea a fost facuta in compania altor cinci persoane si nu pot nega ca pretentiile lor de stapanire au fost, in unele privinte, superioare alor mele. Dar ei au murit, iar eu traiesc. Acest lucru intareste considerabil revendicarile mele. Mai mult, detin, in prezent, artefactul respectiv. In multe sisteme etice, posesiunea este elementul-cheie, elementul precumpanitor determinant, deseori, al proprietatii.
— Exista planete unde statul detine tot ce are valoare, unde nava ta afurisita ti-ar fi fost luata imediat!
— Sunt constient de acest lucru si am ocolit cu grija asemenea planete, cand mi-am ales destinatia.
— Am putea sa-ti luam ambarcatiunea parlita cu forta, daca am vrea. Poate ca puterea acorda drept de proprietate, ce zici?
— E adevarat ca dumneavoastra dispuneti de loialitatea inspaimantatoare a numerosi servitori inarmati cu arme neuronice si lasere, in timp ce eu sunt singur, un umil negustor si inginer ecolog neofit, insotit doar de pisicile mele nevatamatoare. Cu toate acestea, nu-s complet lipsit de resurse. Exista posibilitatea teoretica de a fi programat apararea Arcei in asa fel, incat capturarea ei sa reprezinte un lucru mai putin usor decat credeti. Sigur, aceasta supozitie este in intregime ipotetica, dar ati putea sa-i acordati atentia cuvenita. In orice caz, actiunea militara brutala este ilegala, conform legilor din S’uthlam.
— Unele civilizatii sustin ca utilizarea confera proprietatea, ofta Tolly Mune. Altele opteaza pentru necesitate.
— Aceste doctrine nu-mi sunt necunoscute.
— Bine. S’uthlam-ul are mai multa nevoie de Arca decat tine.
— Incorect. Am nevoie de Arca pentru a-mi practica meseria si a-mi castiga existenta. Planeta dumneavoastra nu are nevoie de nava in sine, ci mai degraba de inginerie ecologica. De aceea v-am oferit serviciile mele, fiindu-mi dat sa descopar doar ca generoasa mea oferta a fost respinsa, considerata insuficienta.
— Utilizarea, il intrerupse Tolly Mune. Avem o planeta intreaga de savanti straluciti. Esti doar un negustor, dupa cum ai recunoscut singur. Noi am utiliza mai bine Arca.
— Savantii dumneavoastra straluciti sunt indeosebi specialisti in chimie, fizica, cibernetica si alte domenii asemanatoare. S’uthlam-ul n-a progresat in mod deosebit in biologie, genetica sau ecologie. Este un lucru evident. Daca ati fi posedat asemenea cunostinte, acest lucru ar fi presupus, in primul rand, faptul ca necesitatea de a detine Arca n-ar fi fost foarte presanta si, in al doilea rand, ca problema ecologica n-ar fi fost lasata sa atinga proportiile actuale. De aceea, ma indoiesc de valabilitatea afirmatiei dumneavoastra ca oamenii de aici ar folosi mai eficient nava. De cand am ajuns pe Arca si am calatorit incoace, m-am cufundat cu seriozitate in studiu si-mi permit sa sugerez ca sunt acum singurul inginer ecolog calificat din lumea oamenilor, exceptand, probabil, planeta Prometheus.
Figura lunga, alba, a lui Haviland Tuf era lipsita de expresie. Formula fiecare propozitie cu grija si o indrepta spre ea in rafale calme. Dar, desi barbatul nu atragea prin nimic atentia, Tolly Mune simtea ca in spatele fatadei de seninatate se ascundea o slabiciune — mandrie, egocentrism sau vanitate — pe care o putea manevra pentru propriul ei folos. Intinse un deget spre el.
— Vorbe, Tuf. Doar niste amarate de vorbe goale. Poti sa-ti zici inginer ecolog, asta nu inseamna nimic. Poti sa-ti zici fruct-jeleu, dar ai arata al naibii de caraghios intr-un bol cu frisca!
— Intr-adevar…
— Pun pariu, zise ea, pregatindu-se sa-l dea gata, ca nu stii ce naiba sa faci cu afurisita aia de nava!
Haviland Tuf clipi si-si bolti mainile pe masa.
— O propunere interesanta! Continuati.
— Pariez pisica pe nava! zambi Tolly Mune. Ti-am prezentat problema noastra. Daca o rezolvi, o vei primi inapoi pe Distrugere, intreaga si sanatoasa. Daca dai gres, iti luam Arca.
— Planul dumneavoastra are un defect, raspunse Tuf, ridicand un deget. Desi sarcina ce-mi revine e formidabila, nu m-as impotrivi sa accept o asemenea provocare, daca mizele sugerate n-ar fi atat de inegale. Arca si Distrugere imi apartin, chiar daca dumneavoastra ati obtinut custodia celei de-a doua prin mijloace lipsite de scrupule, desi legale. Deci, castigand, voi primi inapoi doar ce-i de drept al meu, in timp ce dumneavoastra va veti alege cu ceva extrem de valoros. E inechitabil. Fac o contraoferta. Am venit pe S’uthlam pentru anumite reparatii si modificari. In cazul in care am succes, lucrarile sa fie executate fara plata.
Tolly Mune duse paharul la gura, pentru a obtine un moment suplimentar de gandire. Gheata se topise, dar narcofumul pisca inca placut.
— Reparatii gratuite in valoare de cincizeci de milioane de standarzi? Al naibii de mult!
— Asta-i propunerea mea.
— Pisica, ranji femeia, o fi fost a ta la inceput, dar acum e a noastra. Accept insa ideea cu reparatiile. Iti acord credit.
— Cu ce termen si cu ce dobanda? intreba Tuf.
— Vom face remedierile. Incepem imediat. Daca vei castiga — ceea ce nu se va intampla — vei primi pisica inapoi si-ti vom acorda un imprumut fara dobanda egal cu pretul facturii pentru reparatii. Ne vei plati cu banii obtinuti acolo — facu ea un gest vag catre restul universului — pentru afurisita ta de bioinginerie. Dar pastram dreptul de a sechestra Arca. Daca nu platesti jumatate de bani in cinci ani standard si toti in zece, nava-i a noastra.
— Estimarea initiala de cincizeci de milioane de standarzi a fost exagerata, e o cifra evident umflata doar cu scopul de a ma obliga sa vand nava. Sugerez sa stabilim suma de douazeci de milioane de standarzi ca baza a intelegerii noastre.
— O suma ridicola! se rasti ea. Paienjeneii mei nu pot nici macar sa vopseasca nava aia blestemata pentru douazeci de milioane! Dar accept sa scad pretul la patruzeci si cinci.
— Douazeci si cinci de milioane, insista Tuf. Deoarece sunt singur la bord, nu-i absolut necesar ca toate puntile si sistemele sa fie aduse la stadiul de functionare completa, optima. Cateva punti indepartate, neutilizate, n-au o importanta deosebita. Voi modifica lista de lucrari, pentru ca aceasta sa includa doar reparatiile ce trebuie facute pentru siguranta, confortul si comoditatea mea.
— Destul de rezonabil. Bine, patruzeci de milioane.
— Mi se pare ca treizeci ar fi mai mult decat suficient.
— Sa nu ne targuim pentru cateva milioane de standarzi, zise Tolly Mune. Vei pierde, asa ca oricum nu conteaza.
— Eu vad altfel lucrurile. Treizeci de milioane.
— Treizeci si sapte, propuse Tolly Mune.
— Treizeci si doua, replica Tuf.
— Se vede ca ne vom intelege la treizeci si cinci. Da? Asa ramane, spuse ea si intinse mana.
Tuf se uita la ea, apoi raspunse calm:
— Treizeci si patru.
Tolly Mune izbucni in ras, isi retrase mana si zise:
— Ce mai conteaza? Fie, treizeci si patru. Haviland Tuf se ridica.
