— Comandant de port Mune, zise cel din stanga, mi s-a atras atentia sa va asteptam. Trebuie sa sunati de urgenta la biroul de securitate.
— Sigur. Voi doi duceti-va imediat in hol.
— E vreo problema?
— Una mare. O incaierare. Nu cred ca personalul se va descurca singur.
— Vom avea grija, maica, raspunse unul dintre ei, apoi fugira impreuna.
Tolly Mune intra in camera. Ce usurare! Doar un sfert de g, in comparatie cu gravitatia completa de pe coridoare si din hol! Un apartament in turn. Dincolo de stratul triplu de plastotel transparent se vedea globul urias al S’uthlam-ului, suprafata stancoasa a Casei Paianjenului si stralucirea panzei. Zarea chiar si linia sclipitoare a Arcei, lucind in lumina galbena a planetei.
Distrugere se incolacise si dormea pe o perna plutitoare, in fata ferestrei. Dar pisica sari jos, cand intra femeia, si veni topaind de-a lungul covorului, torcand puternic.
— Si mie imi pare bine ca te vad, ii zise Tolly Mune, ridicand creatura. Dar acum trebuie sa te iau de aici.
Se uita in jur, cautand ceva suficient de mare, in care sa ascunda ostaticul. Instalatia de comunicatii incepu sa tipe. O ignora si continua sa caute. Cum sa ascunda pisica asta amarata? Incerca s-o infasoare intr-un prosop, dar lui Distrugere nu-i placu.
Unitatea de comunicatii se lumina — o interventie din partea sigurantei. Comandantul pazei din port se uita la ea.
— Comandant de port, zise el, respectuos pentru moment, iar femeia se intreba cat timp va ramane asa, dupa ce-si va da seama care era situatia. Deci, aici sunteti! Primul consilier crede ca aveti necazuri. E vreo problema aici?
— Nici una. Ai vreun motiv sa-mi incalci intimitatea, Danja?
— Scuze, maica! raspunse barbatul, rusinat. Ordinele. Ni s-a cerut sa va localizam imediat si sa raportam unde v-am gasit.
— Indeplineste-le, ii zise ea, dupa care Danja se scuza din nou, iar ecranul se goli.
Se parea ca nu aflase nimeni ca Arca fusese parasita. Parcurse apartamentul inca o data, scotocind vreo zece minute dupa ceva in care s-o vare pe Distrugere, inainte sa se lamureasca pe deplin ca era vorba de-un lucru sortit esecului. Ramanea doar sa iasa din camera cu nerusinare, sa mearga la docuri si sa rechizitioneze un glisor cu vid, un costum si un container pentru pisica. Se duse la usa, o deschise, iesi afara…
… si vazu paznicii alergand spre ea.
Se trase inapoi. Distrugere miorlai, protestand. Tolly Mune incuie usa de trei ori si ridica scutul de intimitate. Asta nu-i impiedica pe cei doi sa bata.
— Comandant de port Mune, striga unul dintre ei, n-a fost nici o incaierare. Deschide, trebuie sa stam de vorba!
— Plecati de aici! se rasti ea. Indeplinesc ordine!
— Imi pare rau, maica! Ne-au cerut sa ducem pisica pe planeta. Se pare ca-i un ordin al Consiliului.
In spatele ei, instalatia de comunicatii porni din nou. De data asta, aparu chiar consilierul pentru securitate interna.
— Tolly Mune, zise femeia, esti convocata pentru a raspunde la intrebari. Preda-te imediat!
— Sunt in fata ta, se ratoi Tolly. Pune intrebarile alea afurisite! Paznicii continuau sa bocaneasca in usa.
— Explica-ne de ce te-ai intors in port.
— Aici e locul meu de munca, raspunse Tolly Mune, cu voce dulce.
— Actiunile tale nu-s in acord cu cele ale regimului. N-au fost aprobate de Inaltul Consiliu.
— Actiunile Inaltului Consiliu n-au fost aprobate de mine, replica Tolly, iar Distrugere sasai spre ecran.
— Te rog sa te supui arestarii.
— Prefer sa n-o fac.
Apuca o masuta solida — era usoara la un sfert de g — si o arunca in videoecran. Trasaturile colturoase ale consilierei se dezintegrara intr-o aversa de cioburi si scantei.
La usa, paznicii apelasera codul de urgenta. Il contramanda, folosind prioritatea de comandant de port. Unul dintre barbati injura.
— Maica, spuse celalalt, nu foloseste la nimic! Deschide! Nu poti scapa de noi si in zece, douasprezece minute iti vor anula prioritatea.
Tolly Mune isi dadu seama ca avea dreptate. Fusese prinsa in cursa si, dupa ce vor deschide usa, se va termina totul. Se uita in jur neajutorata, cautand o arma, o cale de scapare. Nu gasi nimic.
Departe, la capatul panzei, Arca stralucea in lumina reflectata a soarelui. Ar fi trebuit sa fie goala. Spera ca Tuf sa aiba suficient bun simt si sa se baricadeze, dupa plecarea ultimului paienjenel. Dar o sa plece fara Distrugere? Se uita in jos, mangaie blana pisicii. .
— Atatea necazuri pentru tine…, zise ea, iar Distrugere toarse. Femeia se uita la Arca, apoi la usa.
— Am putea pompa niste gaz inauntru, zise unul dintre paznici. Camera nu-i etansa.
Tolly Mune zambi.
O aseza pe Distrugere pe perna plutitoare, se urca pe un scaun si scoase capacul cutiei cu sesizori de avarie. Trecuse mult timp de cand nu mai facuse munca de depanator. Trecura cateva minute pana izbuti sa identifice circuitele si inca alte cateva pana cand sa-si dea seama cum putea sa faca sesizorii sa creada ca existau scurgeri de aer.
Cand reusi, se porni o sirena de alarma ce tiuia dezgustator. Se auzi un suierat subit, iar in momentul in care fu activata etansarea, in jurul marginilor usii aparu o spuma. Gravitatia disparu, aerul inceta sa circule, iar la capatul camerei se deschise panoul adapostului pentru caz de avarie in vid.
Tolly Mune intra iute inauntru si descoperi instalatii de respirat, propulsoare cu aer, sase costume cosmice. Se imbraca si se inchise ermetic.
— Vino, ii spuse ea lui Distrugere, careia nu-i placea toata galagia aceea. Fii atenta sa nu sfasii tesatura cu ghearele!
Instala pisica intr-o casca sferica, atasata la un costum botit, conecta la acesta un aparat de respirat pe care-l porni cu o presiune mai mare decat cea recomandata, iar costumul se umfla ca un balon. Pisica zgarie interiorul castii din plastotel si miorlai jalnic.
— Imi pare rau! ii spuse Tolly Mune.
O lasa pe Distrugere sa pluteasca in mijlocul camerei, apoi desprinse torta laser din suport.
— Cine a zis ca-i doar o amarata de alarma falsa? intreba ea, cu torta in mana, impingandu-se cu piciorul spre fereastra.
— Poate doriti niste vin de ciuperci fiert, propuse Haviland Tuf. Distrugere se freca de piciorul lui, in timp ce Haos, cocotat pe umarul barbatului, isi agita coada lunga, cenusie si privea in jos, spre pisica alba cu negru, de parca ar fi incercat sa-si aminteasca cine era.
— Pareti obosita, adauga el.
— Obosita? rase Tolly Mune. Doar n-am facut nimic, in afara de faptul ca mi-am croit cu flacara o iesire dintr-un hotel de clasa stelara, am strabatut kilometri de spatiu deschis, zburand numai cu propulsoarele de aer si folosind picioarele pentru a tari o pisica aflata intr-un costum supraumflat. A trebuit sa fiu mai iute decat prima echipa de paza, care se ingramadea sa iasa din incaperea de garda de langa doc, sa folosesc torta laser ca sa stric flotorul unui al doilea grup ce tocmai venea, sa evit tot timpul capcane, tragand dupa mine pisica ta blestemata. Dupa aia, am inotat o jumatate de ora in jurul Arcei, batand in carcasa ca o ticnita, supraveghind tot timpul portul care putea fi cuprins, in orice clipa, de-o activitate nebuneasca. Am pierdut pisica de doua ori si a trebuit s-o prind inainte sa zboare spre S’uthlam. Apoi, un amarat de crucisator a venit drept spre mine. M-am bucurat de placerea nesigurantei, intrebandu-ma cand naiba o sa pornesti sfera de aparare, si am simtit savoarea excitanta a focurilor de artificii, in momentul in care flotila a decis sa-ti testeze ecranele. Am avut la dispozitie o perioada indelungata, amuzanta, in care sa chibzuiesc daca ma vazusera, plutind in jurul navei ca niste paraziti pe pielea unui animal afurisit. Am avut cu Distrugere o discutie mareata despre ce ne ramane de facut, cand celor de pe crucisator le va veni in minte sa trimita un val de agenti pe flotoare. Am decis ca eu o sa tip la ei, iar ea o sa-i zgarie pe ochi. Iar atunci, in cele din urma, ne-ai observat si ne-ai tras inauntru, exact cand blestemata de flotila deschisese focul cu torpile cu plasma. Dupa toate astea, iti inchipui ca-s obosita?
