zi fara sfarsit; precum si o multime de bastinasi brazeleeni. Toti faceau un zgomot exagerat si-i adresau lui Tuf priviri pline de curiozitate, in timp ce acesta trecea pe langa ei. Unii chiar se frecau de el, facandu-i sa-si incrunte figura prelunga.
In cele din urma, dornic sa scape de imbulzeala, Tuf decise ca i se facuse foame. Isi croi drum, cu un dezgust maiestuos, printre cei ce veneau la iarmaroc si iesi din grota cu cinci etaje a salii de expozitie ptolana. Afara, sute de vanzatori isi asezasera chioscurile intre cladirile mari. Barbatul ce vindea placinte cu ceapa-umflata parea preocupat doar de marfa lui, asa ca Tuf hotari ca avea pofta exact de o placinta cu ceapa-umflata.
— Domnule, ii zise el tejghetarului, as dori o placinta.
Placintarul era rotofei, rozaliu si purta un sort patat de grasime. Deschise cutia incalzitoare, scotoci in ea cu mana inmanusata si extrase o placinta fierbinte. Abia cand o impinse pe taraba, spre Tuf, il vazu.
— Oho, facu el, da’ mare esti!
— Intr-adevar, domnule, raspunse Haviland Tuf, luand placinta si muscand din ea, cu un aer indiferent.
— Esti de pe alta planeta, remarca placintarul. Una care nu-i in vecinatate.
Tuf termina placinta din trei inghitituri si-si sterse degetele unsuroase cu un prosop.
— Ma plictisiti cu lucruri evidente, domnule, zise el si intinse un deget lung, plin de bataturi. Inca una!
Bosumflat, vanzatorul insfaca alta placinta, fara sa mai faca vreo observatie, si-l lasa pe Tuf sa manance relativ in pace. Pe cand savura crusta solzoasa si umplutura acrisoara, acesta privea vizitatorii targului ce se inghesuiau, sirurile de tarabe si cele cinci sali mari, care se ridicau deasupra peisajului. Cand termina de mancat, isi intoarse spre placintar figura alba.
— Domnule, as vrea sa va pun o intrebare.
— Care? se interesa celalalt, morocanos.
— Vad cinci sali de expozitie. Le-am vizitat pe fiecare, pe rand: Brazelourn, Vale Areen, New Janus, Vagabond si Ptola, le arata el cu degetul, dupa care isi incrucisa mainile pe burta. Cinci, domnule. Cinci sali, cinci planete. Fara indoiala, fiind strain, nu-s familiarizat cu unele aspecte subtile ale obiceiurilor locale, de aceea am ramas perplex. In sectoarele prin care am calatorit, se obisnuieste ca o manifestare care se autointituleaza Expozitia Bio-Agricola a Celor Sase Planete sa includa exponate de pe sase planete. Evident, aici nu se intampla asa. Poate puteti sa ma lamuriti de ce.
— N-a venit nimeni de pe Namor.
— Intr-adevar…
— Din cauza necazurilor, adauga vanzatorul.
— Totul s-a clarificat, zise Tuf. Sau, daca nu totul, cel putin o parte. Poate aveti amabilitatea sa-mi serviti alta placinta si sa-mi explicati natura acelor necazuri. Sunt foarte curios, domnule. Acesta-i marele meu viciu, din pacate.
Placintarul isi puse iar manusa si deschise cutia incalzitoare.
— Stii ce se zice: curiozitatea iti face foame.
— Intr-adevar? Trebuie sa recunosc ca n-am mai auzit aceasta zicala.
Omul se incrunta.
— Nu, am gresit. Foamea te face curios, asa e! Nu conteaza, placintele mele te vor satura.
— Ah! facu Tuf, luand placinta. Va rog, dati-i drumul!
Si astfel, vanzatorul de placinte ii povesti, extrem de dezlanat, despre necazurile celor de pe planeta Namor.
— Asa ca vezi, concluziona el in cele din urma, de ce n-au venit. N-aveau ce sa expuna.
— Intr-adevar, zise Haviland Tuf, stergandu-si buzele. Monstrii marini pot fi foarte sacaitori.
Namor era o planeta de-un verde inchis, fara satelit, singuratica, inconjurata de smocuri de nori aurii. Arca reduse acceleratia si-si aseza imensitatea pe-o orbita in jurul planetei. In camera de comunicatii lunga, ingusta, Haviland Tuf se muta de pe un scaun pe altul, examinand planeta pe vreo zece din sutele de ecrane existente acolo. Trei pisoi cenusii ii tineau companie, topaind pe console, oprindu-se doar sa se loveasca unul pe altul cu labutele. Tuf nu le dadea atentie.
O planeta a apelor. Namor avea doar o singura suprafata de sol suficient de intinsa pentru a fi vazuta de pe orbita. Nici aceea nu prea mare. Dar dispozitivele de detaliere a imaginii scoasera la iveala mii de insule risipite de-a curmezisul marilor de smarald, alcatuind arhipelaguri in forma de semiluna, adevarate bijuterii din sol, presarate pe ocean. Alte ecrane aratau luminile a zeci de targuri si orase de pe partea aflata in perioada de noapte, iar puncte pulsatoare de energie subliniau locurile in care se aflau asezarile din partea luminata de soare.
Tuf privi toate acestea, apoi se aseza, porni alta consola si incepu un joc de razboi cu calculatorul. Un pisoi ii sari in poala si adormi acolo. Barbatul avu grija sa nu-i deranjeze. Ceva mai tarziu, un al doilea pisoi facu si el un salt, se repezi la primul, iar cei doi pui se incaierara. Tuf ii matura din poala, aruncandu-i pe podea.
Dura ceva mai mult timp decat prevazuse Tuf, dar pana la urma somatia sosi, dupa cum stia ca o sa se intample.
— Nava de pe orbita, se auzi interpelarea, nava de pe orbita, aici punctul de control Namor! Declarati numele si motivul venirii! Va rog declarati numele si motivul venirii! Au fost lansate navele de interceptare. Declarati numele si motivul venirii!
Mesajul fusese transmis de pe bucata principala de sol. Arca il receptiona. In acelasi timp, descoperi nava care se indrepta spre ea — era numai una — si o vizualiza pe alt ecran.
— Sunt Arca, vorbi Haviland Tuf catre punctul de control. Imaginea de la punctul de control arata o femeie cu figura rotunda si par saten, tuns scurt, care statea la o consola, imbracata intr-o uniforma de-un verde-inchis, cu fireturi aurii. Femeia se incrunta, cu ochii atintiti intr-o parte — fara indoiala, spre un superior de la o alta consola.
— Arca, zise ea, declara-ti planeta de resedinta! Declara planeta de resedinta si motivul venirii.
Calculatorul indica faptul ca nava de interceptare deschisese legatura de comunicatii cu planeta. Se aprinsera alte doua ecrane. Unul arata o femeie tanara, zvelta, cu nas mare, coroiat, aflata pe puntea unei nave; celalalt, un barbat in varsta, care statea in fata unei console. Ambii purtau uniforme verzi si discutau animat, codificat. Calculatorului ii trebui mai putin de un minut ca sa sparga codul, iar Tuf putu sa-i inteleaga.
— … a naibii sa fiu daca stiu ce-i, spunea femeia de pe nava. N-a existat niciodata o nava atat de mare. Doamne, uita-te la ea! Ai vazut? A raspuns?
— Arca, spunea in continuare femeia cu figura rotunda, declara planeta de resedinta si motivul venirii. Aici punctul de control de pe Namor.
Haviland Tuf se conecta la cealalta conversatie, pentru a discuta simultan cu toti trei.
— Aici Arca. Nu am o planeta de resedinta, domnilor. Intentiile mele sunt pasnice — negot si consultanta. Am aflat de dificultatile tragice cu care va confruntati si am fost miscat de situatia dumneavoastra. Am venit sa va ofer serviciile mele.
Femeia de pe nava paru uluita.
— Ce esti tu…, incepu ea.
Barbatul era la fel de perplex, dar nu spuse nimic — se uita doar, cu gura cascata, la figura alba, imobila, a lui Tuf.
— Aici punctul de control de pe Namor, Arca, zise femeia cu figura rotunda. Comertul este inchis. Repet, comertul este inchis. Suntem sub incidenta legii martiale.
Intre timp, femeia cea zvelta isi revenise.
— Arca, sunt pazitorul Kefira Qay si comand nava de paza namoriana Tais de soare. Suntem inarmati. Explica-ne. Esti de o mie de ori mai mare decat orice nava de comert pe care am vazut-o vreodata. Explica-ne sau tragem.
— Intr-adevar, zise Haviland Tuf. Amenintarile va vor folosi prea putin, pazitoareo! Sunt extrem de uimit. Am facut drum lung, tocmai din Brazelourn, pentru a va oferi ajutor si alinare, iar dumneavoastra ma intampinati cu amenintari si ostilitate.
Un pisoi ii sari in brate. Tuf il lua cu o mana uriasa, alba, si-l aseza pe consola din fata lui, intr-un loc din care interlocutorul il putea vedea.
— N-a mai ramas incredere in omenire, ii spuse el pisoiului.
— Opreste focul, Tais de soare! zise barbatul in varsta. Arca, daca intentiile tale sunt cu adevarat pasnice, explica-ne. Ce esti? Ne aflam la ananghie, Arca, iar Namor e o planeta mica, nedezvoltata. N-am mai vazut ceva
