asemanator. Explica-ne.
Haviland Tuf mangaie pisoiul.
— Intotdeauna trebuie sa am de-a face cu suspiciuni, ii spuse el. Au noroc ca sunt atat de cumsecade, altfel as pleca, pur si simplu, si i-as abandona sortii lor, adauga el, dupa care se uita drept la ecran. Domnule, sunt Arca. Sunt Haviland Tuf, capitan si proprietar, precum si intregul echipaj. Mi s-a spus ca aveti necazuri cu niste monstri marini, iviti din adancurile marilor dumneavoastra. Foarte bine. O sa va scap de ei.
— Arca, aici Tais de soare. Cum iti propui sa faci asta?
— Arca este o nava de germinare a Corpului Inginerilor Ecologi, spuse Haviland Tuf cu un formalism batos. Sunt inginer ecolog si specialist in razboi biologic.
— Imposibil! exclama batranul. CIE a fost desfiintat cu o mie de ani in urma, o data cu Imperiul Federal. N-a ramas nici una din navele lor de germinare.
— Ce neplacut! zise Haviland Tuf. Inseamna ca stau intr-o iluzie. Fara indoiala, acum, ca mi-ati explicat ca nava mea nu exista, ar trebui sa trec prin ea si sa ma prabusesc pe planeta dumneavoastra, arzand in timpul caderii.
— Pazitor, spuse Kefira Qay de pe Tais de soare, poate ca navele acelea de germinare nu mai exista, dar sunt in apropierea a ceva care are, dupa cum imi arata aparatele mele, o lungime de aproape treizeci de kilometri. Nu prea pare a fi o iluzie.
— Nu m-am prabusit inca, admise Haviland Tuf.
— Poti cu adevarat sa ne ajuti? intreba femeia cu figura rotofeie de la punctul de control.
— De ce se indoieste intotdeauna lumea de noi? il intreba Tuf pe pisoiul cenusiu.
— Pazitor senior, trebuie sa-i oferim sansa de a dovedi ce-a spus, insista femeia de la punctul de control.
— Desi am fost amenintat, insultat si suspectat, totusi empatia mea pentru starea voastra ma impinge sa staruiesc. V-as sugera ca Tais de soare sa acosteze, pentru a putea discuta. Pazitoarea Qay poate sa vina la bord si sa cineze cu mine, cat vom sta de vorba. Cu siguranta ca banuielile dumneavoastra nu se pot extinde si asupra conversatiei, cea mai civilizata dintre distractiile omenesti.
Cei trei pazitori se sfatuira in graba intre ei si cu una sau mai multe persoane ce nu se vedeau pe ecrane, in timp ce Haviland Tuf ramase in asteptare, jucandu-se cu pisoiul.
— Te voi numi Banuiala, ii spuse el, pentru a comemora primirea mea aici. Fratii tai vor fi indoiala, Ostilitate, Ingratitudine si Nesabuinta.
— Acceptam propunerea ta, Haviland Tuf, spuse pazitoarea Kefira Qay, de pe puntea Taisului de soare. Pregateste-te de abordare.
— Intr-adevar… Va plac ciupercile?
Puntea pentru navete a Arcei era la fel de mare ca terenul de asolizare al unui port stelar important. Arata a loc de depozitare a unor nave parasite. Navetele Arcei, ingrijite, stateau in danele de lansare — cinci ambarcatiuni identice, negre, rapide, cu aripi triunghiulare scurte, inclinate inapoi, proiectate si pentru zbor atmosferic. Erau in stare buna. Celelalte aratau mai putin impresionant. Un vas comercial, in forma de picatura, din Avalon, se sprijinea pe trei picioare intinse pentru asolizare, alaturi de o nava de vanatoare, marcata de lupte, si de o nava- leu karaleoneza, al carei invelis ornamentat disparuse in mare parte. In jur, vase cu infatisare bizara, si mai straina.
Deasupra, marea cupola se despicase intr-o suta de felii si se trasese inapoi, lasand sa se vada soarele marunt, galben, inconjurat de stele, si o nava verde, in forma de peste-pisica, cam de marimea uneia dintre navetele lui Tuf. Tais de soare se aseza pe punte, iar cupola se inchise in urma sa. Cand stelele disparura, atmosfera reveni, suierand. Curand, aparu si Haviland Tuf.
Kefira Qay iesi din nava ei, cu buzele stranse a asprime sub nasul mare, coroiat, dar stapanirea de sine nu-i putea ascunde uimirea din privire. O urmara doi oameni inarmati, in uniforme aurii cu podoabe verzi.
Haviland Tuf se apropie de ei intr-o masinuta deschisa, cu trei roti.
— Ma tem ca invitatia mea la masa a fost doar pentru o singura persoana, pazitor Qay, zise el, vazand escorta. Regret neintelegerea, dar insist sa nu fiti insotita.
— Bine, raspunse ea si se intoarse spre paznici. Asteptati impreuna cu ceilalti. Stiti ce trebuie sa faceti.
Apoi, dupa ce se urca langa Tuf, ii spuse:
— Tais de soare iti va face nava bucati, daca nu ma intorc nevatamata in doua ore!
Haviland Tuf clipi.
— Groaznic! Intotdeauna, caldura si ospitalitatea mea sunt intampinate cu neincredere si violenta!
Uriasul puse vehiculul in miscare. Mersera in tacere printr-un labirint de camere legate intre ele si coridoare, iar in cele din urma intrara intr-un tunel imens, intunecos, ce parea a se intinde, in ambele directii, pana la capatul navei. Bazine transparente, de sute de marimi, acopereau zidurile si tavanul cat vedeai cu ochii, majoritatea goale, prafuite; doar cateva erau pline cu lichide colorate, in care se agitau slab siluete abia vizibile. Nu se auzea nici un sunet, doar un plescait vascos, umed, undeva in fata. Kefira Qay privea totul si nu spunea nimic. Parcursera cel putin trei kilometri pana cand Tuf coti drept intr-o gaura din perete, care se largi in fata lor. Curand dupa aceea parca si coborara amandoi.
O masa somptuoasa fusese intinsa in sufrageria mica, spartana, in care o conduse Tuf pe pazitoare. Incepura cina cu supa la gheata, dulce si picanta, neagra precum carbunele, urmata de salata din neoiarba cu sos de ghimbir. Felul principal era o palarie de ciuperca pane, mare cat farfuria in care fusese servita, inconjurata de zece feluri de legume, fiecare cu sosul sau. Pazitoarea manca pofticioasa.
— Se pare ca gasiti hrana mea umila pe gustul dumneavoastra, remarca Haviland Tuf.
— N-am mai avut o masa buna de mai mult timp decat as vrea sa recunosc, raspunse Kefira Qay. Pe Namor depindem de mare pentru subzistenta. De obicei aveam parte de belsug, dar de cand au inceput necazurile…
Lua cu furculita dintr-o leguma neagra, diforma, aflata intr-un sos galben-cafeniu.
— Ce-i asta? E delicioasa!
— Radacina pacatosului, de pe Rhiannon, in sos de mustar. Qay inghiti si puse furculita jos.
— Dar Rhiannon e atat de departe, cum ai… Nu-si duse intrebarea pana la capat.
— Bineinteles, zise Tuf, impletindu-si degetele sub barbie si urmarindu-i expresia. Toate aceste alimente au fost produse pe Arca, desi provin, la origine, de pe zece planete diferite. Mai doriti lapte cu mirodenii?
— Nu, sopti ea, privind farfuriile goale. Atunci, nu minti… Esti ceea ce pretinzi, iar asta-i o nava de germinare a… cum i-ai spus?
— Corpul Inginerilor Ecologi, din demult defunctul Imperiu Federal. Au avut putine nave, si toate au fost distruse de vicisitudinile razboiului, in afara de una. Doar Arca a supravietuit, fiind epava timp de un mileniu. Amanuntele nu va privesc. E suficient sa va spun ca am gasit-o si am pus-o in functiune.
— Ai gasit-o?
— Cred ca am spus acest lucru, cu aceleasi cuvinte. Va rog sa fiti atenta. Nu-s dornic sa ma repet. Inainte de gasirea Arcei, am dus o viata modesta de negutator. Vechea mea nava se afla inca pe puntea de acostare. Poate s-a intamplat s-o vedeti…
— Deci, esti doar un negustor…
— Va rog! exclama Tuf, indignat. Sunt inginer ecolog. Arca poate crea planete intregi, pazitoareo! Adevarat, sunt doar un om, singur, in timp ce odinioara aceasta nava avea un echipaj de doua sute de persoane, si-mi lipseste pregatirea teoretica extensiva, pe care o primeau cu sute de ani in urma cei ce purtau theta de aur, sigla inginerilor ecologi. Dar, in felul meu, am reusit sa ma descurc. Daca Namor doreste sa apeleze la serviciile mele, nu ma indoiesc ca voi putea fi de folos.
— De ce? intreba precauta pazitoarea cea zvelta. De ce esti atat de dornic sa ne ajuti?
Haviland Tuf dadu neajutorat din mainile-i mari, albe.
— Stiu, nu pot sa nu par un prost. Sunt filantrop din fire si foarte impresionabil de greutati si suferinta. N-as putea abandona poporul dumneavoastra chinuit, dupa cum n-as putea sa fac vreun rau uneia dintre pisicile mele. Cred ca inginerii ecologi au fost de-un soi mai dur, dar nu-s in stare sa-mi schimb firea sentimentala. Asa ca-s aici, gata sa fac tot ce-mi sta in putinta.
— Nu vrei nimic?
— Eu pot lucra fara recompensa, zise Tuf. Sigur, voi avea cheltuieli operative. Trebuie sa va cer un mic salariu, pentru a le acoperi. Sa zicem, trei milioane de standarzi. Credeti ca-i corect?
— Corect, raspunse ea, sarcastica. Corect de mult, as zice. Au mai venit si altii ca tine, Tuf — negustori de
