arme si aventurieri dornici sa se imbogateasca de pe urma nenorocirii noastre.
— Pazitoare, zise cu repros Tuf, ma intelegeti teribil de gresit! Cer foarte putin pentru mine. Arca- atat de mare, atat de costisitoarei Poate doua milioane de standarzi e mai satisfacator? Nu cred ca-mi veti refuza nimicul asta. Oare planeta dumneavoastra valoreaza mai putin?
Kefira Qay ofta, cu o expresie obosita pe figura-i slaba.
— Nu, recunoscu ea. Nu, daca poti face ceea ce promiti. Sigur, nu suntem o planeta bogata. Trebuie sa ma consult cu superiorii mei. Nu pot lua singura decizia. Unde-i instalatia de comunicatii? intreba ea, ridicandu-se brusc.
— Iesiti pe usa si mergeti la stanga, pe coridorul albastru. A cincea usa pe partea dreapta.
Tuf se ridica greoi, demn, si incepu sa stranga masa.
Cand pazitoarea se intoarse, barbatul tocmai destupase o carafa cu o licoare de-un stacojiu viu si mangaia o pisica alba cu negru, care se instalase pe masa.
— Ai fost angajat, Tuf, spuse Kefira Qay, asezandu-se. Doua milioane de standarzi. Dupa ce vei castiga razboiul.
— De acord. Sa discutam situatia dumneavoastra la un pahar din aceasta bautura delicioasa.
— Alcoolica?
— Usor narcotica.
— Un pazitor nu foloseste stimulenti sau calmante. Suntem o ghilda luptatoare. Substante de felul asta polueaza trupul si incetinesc reflexele. Un pazitor trebuie sa fie vigilent. Noi pazim si protejam.
— Laudabil, zise Haviland Tuf, umplandu-si paharul.
— Tais de soare pierde vremea aici. A fost chemat de centrul de comanda. Avem nevoie de capacitatea lui de lupta pe planeta.
— Atunci, voi urgenta plecarea lui. Si dumneavoastra?
— Am fost detasata pe langa tine, raspunse ea, posomorandu-se. Am pregatit datele referitoare la situatia de jos. Te voi ajuta sa le studiezi si voi actiona ca agent de legatura.
Apa era linistita — o oglinda verde, nemiscata, ce se intindea de la un orizont la altul.
O zi calduroasa. Lumina soarelui galben, stralucitor, se scurgea printr-un strat subtire de nori aurii. Nava statea pe apa, cu laturile-i metalice sclipind, argintii-albastre, puntea-i deschisa alcatuind o mica insula de activitate intr-un ocean de pace. Barbati si femei, mici ca niste insecte, goi pana la brau din cauza caldurii, trageau dragele si plasele. O grifa mare, plina de mal si alge, se ivi din apa si fu rasturnata intr-un tambuchi deschis. Mai incolo, lazi cu meduze imense, laptoase, se coceau la soare.
Deodata, se declansa vanzoleala. Fara motiv aparent, oamenii incepura sa alerge. Altii se oprira din munca pe care o faceau si se uitara in jur, zapaciti. Altii lucrau mai departe, fara sa le dea atentie. Grifa mare, din metal, acum deschisa si goala, fu trasa deasupra apei si cufundata iar, in timp ce la capatul ambarcatiunii era ridicata alta. Tot mai multi oameni alergau. Doi barbati se ciocnira si cazura.
Apoi, incovrigandu-se de sub nava, aparu primul tentacul.
Se inalta si se tot inalta. Era mai lung decat grifa de dragare. In locul in care iesea din marea de-un verde intunecat avea grosimea unui tors de barbat solid. Se subtia treptat, pana ajungea cat un brat. Un tentacul alb, de-un alb usor vascos. Pe partea inferioara avea cercuri de-un roz aprins, mari cat niste farfurii, cercuri care se crispau si pulsau, in timp ce tentaculul se incolacea tot mai sus pe uriasa nava de recoltare. Capatul sau se desfacea intr-un manunchi de tentacule mai mici, negre si fara astampar, ca niste serpi.
Se catara tot mai sus, urcand si coborand, infasurand ambarcatiunea. Ceva se misca in cealalta parte, ceva alb ce patrundea prin verdeata aceea. Aparu al doilea tentacul. Apoi a! treilea, al patrulea… unul lupta cu grifa de dragare. Altul avea infasurat in jur, ca un voal, ramasitele plasei de pescuit, care nu parea a-l incurca deloc. Acum, toti oamenii alergau — in afara de cei pe care-i prinsesera tentaculele. Unul dintre ele se incolacise in jurul unei femei care avea o secure si despica tentaculul cu salbaticie, zbatandu-se in stransoarea alba, pana cand spatele i se indoi, iar ea ramase nemiscata. Tentaculul ii dadu drumul — un fluid alb se scurgea incet din ranile adanci — si apuca pe altcineva.
Douazeci de tentacule se prinsesera de nava care se apleca brusc spre tribord. Supravietuitorii alunecara de-a lungul puntii si cazura in mare. Ambarcatiunea se balansa din ce in ce mai mult. Ceva o impingea in sus, apoi o tragea in jos. Apa plescaia pe punte, in tambuchiurile deschise. Dupa aceea, vaporul incepu sa se sfarame.
Haviland Tuf opri proiectia si pastra imaginea pe ecranul imens: marea verde, soarele auriu, ambarcatiunea zdrobita, tentaculele albe care o strangeau…
— Acesta a fost primul atac? intreba el.
— Da si nu, raspunse Kefira Qay. Inainte de asta, alta nava de recoltat si doua ambarcatiuni cu aripi portante pentru pasageri disparusera in mod misterios. Am cercetat, dar n-am descoperit cauza. In cazul acesta, s-a intamplat sa se afle la fata locului o echipa de la televiziune, care facea inregistrari pentru un canal educational. Au filmat mai mult decat sperau…
— Intr-adevar…
— Erau intr-un hidroavion, in aer. Stirile din noaptea aceea aproape ca au produs panica. Dar abia dupa ce s-a scufundat urmatorul vas lucrurile au devenit cu adevarat serioase. Atunci si-au dat seama pazitorii de adevaratele dimensiuni ale problemei.
Haviland Tuf privi ecranul, cu figura-i lunga impasibila, inexpresiva, in vreme ce-si tinea mainile pe consola. Un pisoi negru cu alb incepu sa-l muste de degete.
— Pleaca, Nesabuinta! zise el, asezandu-l cu blandete pe podea.
— Mareste o parte a unui tentacul, ii sugera pazitoarea de langa el.
Tuf facu, in tacere, ceea ce fusese rugat. Se aprinse un al doilea ecran, aratand imaginea grauntoasa a unei funii groase, albe, ce se arcuia peste punte.
— Uita-te la una dintre ventuze, zise Qay. Zona roz, acolo, vezi?
— A treia de la capat este neagra inauntru. Si pare a avea dinti.
— Da. Toate au. Partea exterioara a ventuzelor este un fel de flansa tare, carnoasa. Cand este apasata, se intinde si creeaza un fel de vana cu vid, imposibil de desprins. Dar fiecare din ele are si gura. In interiorul flansei se gaseste o supapa usoara, de culoare roz, care se trage inapoi, iar dintii aluneca in afara — trei siruri, zimtati, mai ascutiti decat ai crede. Acum muta imaginea la capatul tentaculului, te rog.
Tuf atinse tastele consolei si aduse alt fragment marit pe al treilea ecran, facand sa se vada serpii ce se rasuceau.
— Ochi, zise Kefira Qay. La capatul fiecarui tentacul. Douazeci de ochi. Tentaculele nu se zbat orbeste. Vad ce fac.
— Fascinant! Ce se afla sub apa? Care-i sursa acestor brate teribile?
— Am aici sectiuni si fotografii ale unor specimene ucise mai tarziu, precum si niste simulari pe calculator. Multe dintre exemplarele capturate fusesera macelarite zdravan. Trupul fapturii e un fel de cupa rasturnata, ca o jumatate de basica umflata, inconjurata de un inel mare din oase si muschi, de care-s ancorate tentaculele. Basica se umple cu apa si se goleste pentru a permite fiintei sa urce la suprafata sau sa coboare in adancuri — principiul submarinului. Ea, in sine, nu cantareste mult, dar e teribil de rezistenta. Tot ce face animalul este sa goleasca basica, sa urce la suprafata, sa inhate prada, apoi sa inceapa sa se umple cu apa. Capacitatea basicii este uluitoare si, dupa cum poti sa vezi, creatura e imensa. Daca-i nevoie, poate pompa apa in tentacule si, prin guri, afara, pentru a inunda ambarcatiunea si a grabi scufundarea ei. Prin urmare, tentaculele sunt brate, guri, ochi si furtunuri vii, toate deodata.
— Si spuneti ca poporul dumneavoastra n-a cunoscut asemenea fapturi pana la acest atac?
— Corect. O ruda a acestei fiinte, razboinicul namorian, fusese bine cunoscut in zilele de inceput ale colonizarii. Un fel de incrucisare intre o meduza si o caracatita cu douazeci de brate. Multe specii bastinase au structura asemanatoare — o basica centrala sau trup, sau carapace, sau orice altceva, cu douazeci de picioare, carcei sau tentacule, plasate in cerc in jurul acestuia. Razboinicii erau carnivori, ca monstrul acesta, dar aveau un sir de ochi pe trupul central, nu la capatul tentaculelor. Nici bratele nu puteau juca rol de furtunuri. Si erau mult mai mici — de dimensiunile oamenilor. Tasneau la suprafata deasupra platformelor continentale, in special deasupra bancurilor de oale-de-mal, unde erau multi pesti. Pestii reprezentau prada lor obisnuita, desi cativa inotatori imprudenti au avut parte de o moarte groaznica in imbratisarea lor.
— Pot sa aflu ce s-a intamplat cu ei? intreba Tuf.
— Devenisera o belea. Regiunile lor de vanat acopereau zone de care aveam nevoie — ape putin adanci,
