— Nu-i nevoie sa fiti sarcastica.
— Ai un flotor cu vid? marai Tolly Mune.
— Echipa dumneavoastra a abandonat patru, in graba plecarii.
— Bine. O sa iau unul.
O privire asupra instrumentelor o convinse ca Tuf pornise, in sfarsit, la drum.
— Ce se intampla afara? intreba ea, dupa aceea.
— Flotila continua sa ma haituiasca, ii raspunse Tuf. Crucisatoarele Dubla Elice si Charles Darwin ma urmaresc, cu escorte de protectie in jur, iar comandantii imi adreseaza, intr-o cacofonie de vociferari, amenintari grosolane, declaratii martiale neinduplecate si staruinte lipsite de sinceritate. Eforturile lor sunt zadarnice. Ecranele mele defensive, pe care paienjeneii dumneavoastra le-au repus atat de minunat in stare de functionare deplina, depasesc puterea oricarui armament din arsenalele s’uthlameze.
— Nu te apuca sa le testezi, ii zise Tolly Mune. Accelereaza de indata si du-te dracului de aici!
— Un sfat intelept, fu de acord Haviland Tuf.
Tolly Mune se uita la multimea de videoecrane insirate pe ambii pereti ai camerei de comunicatii, o incapere ingusta, lunga, in care mutasera centrul de comanda al lui Tuf. Prabusita pe scaun, ghemuita din cauza gravitatiei, isi arata si-si simti brusc varsta.
— Ce-o sa se intample cu dumneavoastra? intreba Tuf.
— O intrebare pe cinste! zise ea, uitandu-se la el. Dizgratie. Arestare. Inlocuire din functie. Poate proces pentru inalta tradare. Nu te teme, nu ma vor executa. Executia este anti-viata. Banuiesc ca ma asteapta o ferma penitenciara pe Camari, ofta ea.
— Inteleg… Poate veti reconsidera oferta mea de a va transporta in afara sistemului solar al S’uthlam-ului. Voi fi foarte incantat sa va duc pe Skrymir sau pe Planeta lui Henry. Daca doriti sa va indepartati mai mult de locul dezonoarei dumneavoastra, am auzit ca Vagabond este chiar placut in timpul Lungii Primaveri.
— Ma condamni la o viata in conditii de gravitatie. Nu, multumesc. Asta-i lumea mea, Tuf. Poporul meu amarat. Ma intorc si accept ce va fi. Pe de alta parte, n-o sa scapi atat de usor. Imi ramai dator, Tuf.
— Treizeci si patru de milioane de standarzi, dupa cate imi amintesc. Femeia ranji.
— Doamna, daca imi permiteti sa intreb…
— N-o fac pentru tine, spuse ea, iute. Haviland Tuf clipi.
— Imi cer scuze, daca am parut ca-mi bag nasul in motivatiile dumneavoastra. N-am avut aceasta intentie. Ma tem ca o voi pati candva din cauza curiozitatii, dar pentru moment trebuie sa va intreb: de ce ati facut ce-ati facut?
Comandantul de port Tolly Mune ridica din umeri.
— Ma crezi sau nu, am facut-o pentru Josen Rael.
— Primul consilier? clipi iar Tuf.
— Pentru el si pentru ceilalti. Il cunosc pe Josen de la inceputuri. Nu-i om rau. Nici unul dintre ei nu-i om rau. Sunt cu totii indivizi decenti, facand tot ce trebuie. Doresc doar sa-si hraneasca odraslele.
— Nu inteleg logica dumneavoastra.
— Am fost la sedinta, Tuf. Am stat si i-am ascultat vorbind. Mi-am dat seama ce le-a facut Arca. Fusesera oameni cinstiti, onorabili, etici, iar Arca i-a transformat in inselatori, in mincinosi. Crezusera in pace, iar acum vorbeau despre razboiul pe care trebuiau sa-l poarte ca sa-ti ia amarata asta de nava. Intreaga lor credinta se bazase pe sfanta inviolabilitate a vietii umane, iar acum discutau veseli despre cate ucideri vor fi necesare — incepand cu a ta. Ai studiat istoria, Tuf?
— Nu pretind a fi un expert, dar nici nu-s cu desavarsire ignorant a ceea ce a fost inainte.
— Exista o vorba straveche, Tuf. Vine de pe Anticul Pamant. Puterea corupe, iar puterea absoluta corupe complet.
Haviland Tuf nu spuse nimic. Distrugere sari pe genunchii lui si se culca. Barbatul incepu s-o mangaie cu mana-i uriasa, alba.
— Visul despre Arca incepuse deja sa corupa lumea mea, ii zise Tolly Mune. Unde naiba ne-ar fi dus posedarea ei reala? Nu vreau sa aflu.
— Intr-adevar… O urmatoare intrebare se impune de la sine.
— Care?
— Eu stapanesc acum Arca. Asadar, detin o putere aproape absoluta.
— Oh, da.
Tuf astepta, fara sa scoata o vorba.
— Nu stiu, dadu ea din cap. Poate nu vad lucrurile in intregime. Poate mi le imaginez doar pe masura ce se desfasoara. Poate-s cea mai mare proasta pe distanta de ani-lumina.
— Nu cred in mod serios asa ceva.
— Poate mi-am inchipuit ca-i mai bine sa fii corupt tu, decat poporul meu. Poate cred ca esti naiv si nevatamator. Sau poate ca a fost doar instinctul, ofta ea. Nu stiu daca exista un om incoruptibil, dar daca exista vreunul, acela esti tu, Tuf. Ultimul inocent afurisit. Erai dispus sa pierzi totul pentru ea, zise femeia, aratand catre Distrugere. Pentru o pisica. Pentru un parazit amarat…
Dar zambea, in timp ce vorbea.
— Inteleg.
Comandantul de port se ridica cu greu in picioare.
— E timpul sa ma intorc si sa vorbesc unui auditoriu mai putin intelegator. Du-ma la glisoare si spune-le ca ies.
— Foarte bine, zise Tuf, ridicand un deget. Ramane de clarificat un singur punct. Deoarece echipele dumneavoastra n-au terminat toate lucrarile asupra carora ne inteleseseram, nu cred ca-i echitabil sa mi se solicite pretul intreg, de treizeci si patru de milioane de standarzi. Propun o ajustare. Vi se pare acceptabila suma de treizeci si trei de milioane cinci sute de mii?
Femeia se uita la el.
— Ce importanta are? N-o sa te mai intorci.
— Ingaduiti-mi sa nu fiu de acord.
— Au incercat sa-ti fure nava…
— Adevarat. Poate ca treizeci si trei de milioane ar fi mai corect, restul fiind considerat un fel de penalizare.
— Planuiesti cu adevarat sa te intorci? intreba Tolly Mune.
— Peste cinci ani trebuie platita prima transa a imprumutului. Intre timp, putem judeca efectul — daca a fost vreunul — micii mele contributii la rezolvarea crizei dumneavoastra alimentare. Poate va fi nevoie de mai multa inginerie ecologica.
— Nu cred, zise ea, surprinsa.
Haviland Tuf se intinse spre umarul lui si-l scarpina pe Haos dupa ureche.
— De ce, intreba el, plin de repros, lumea se indoieste intotdeauna de noi?
Pisica nu-i raspunse.
3. PAZITORI
Haviland Tuf ajunsese la concluzia ca Expozitia Bio-Agricola a Celor Sase Planete reprezenta o mare dezamagire.
Pierduse pe Brazelourn o zi lunga, obositoare, tropaind pe holurile ca niste pesteri ale pavilioanelor, oprindu-se ici, colo, pentru a examina in treacat un nou hibrid de grau sau o insecta imbunatatita genetic. Desi biblioteca de celule a Arcei avea, literalmente, material de donare din milioane de specii de plante si animale, de pe nenumarate planete, Haviland Tuf era atent tot timpul la orice ocazie de a-si extinde rezervele.
Dar putine dintre exponatele din Brazelourn pareau promitatoare, iar pe masura ce treceau orele Tuf se plictisea — nu mai rezista in multimea indiferenta care-l imbrancea. Gloata roia pretutindeni — fermieri de tunel de pe Vagabond, imbracati in blanuri de-un cafeniu inchis; mosieri areeni inzorzonati, parfumati; locuitori sumbri de pe partea cu vesnica noapte a lui New Janus si complementarii lor, in straie deschise la culoare, de pe fata cu
