s-a tot inmultit, neavand dusmani naturali in ecosistem, pana cand a inlaturat cu desavarsire specia bastinasa. A fost un mare triumf. Din nefericire, au aparut efecte secundare neprevazute. Invadatorul, dupa ce a distrus o forma de viata, a trecut la altele, apartinand unor soiuri folositoare. Multe insecte locale au disparut. Forma de viata locala analoaga pasarilor, lipsita de prada obisnuita, incapabila sa digere gandacii straini, a suferit amarnic. Plantele n-au mai fost polenizate, ca pana atunci. Paduri intregi si jungle s-au schimbat, s-au vestejit. Iar sporii ciupercilor, care reprezentau hrana belelei initiale, au ramas neatinsi. Ciupercile au crescut pretutindeni — pe cladiri, pe campuri, chiar si pe animalele vii. Pe scurt, tot ecosistemul s-a prabusit. Astazi, daca mergi acolo in vizita, gasesti o planeta moarta, cu exceptia unor ciuperci groaznice. Astea-s roadele unei actiuni pripite, fara studiu suficient. Exista riscuri grave daca intervii fara sa intelegi…
— Si distrugere sigura, daca nu intervii deloc, zise Kefira Qay, pe un ton ce trada incapatanarea. Nu, Tuf! Spui basme infricosatoare, dar noi suntem disperati. Pazitorii accepta riscurile, oricare ar fi ele. Am primit ordin. Daca nu faci ce te-am rugat, voi folosi asta, facu ea semn cu capul in directia laserului.
— Daca-I veti folosi, raspunse Haviland Tuf, incrucisandu-si bratele, veti da dovada de prostie. Fara indoiala, veti invata sa manevrati Arca. In timp, insa. Vor fi necesari poate ani, numai ca, dupa propria dumneavoastra declaratie, nu dispuneti de acest ragaz. Voi lucra mai departe pentru a va ajuta si va voi ierta zbieretele grosolane si amenintarile, dar voi actiona doar cand ma voi considera pregatit. Sunt inginer ecolog. Am integritatea mea personala si profesionala. Trebuie sa subliniez ca, fara serviciile mele, n-aveti nici o speranta. Nici una. Asa ca, stiind acest lucru si dumneavoastra, si eu, sa renuntam la continuarea spectacolului. Nu veti folosi laserul.
Kefira Qay arata de parca ar fi fost palmuita.
— Tu…, zise ea, zapacita, iar laserul tremura un pic; imediat, insa, privirea ii redeveni aspra. Te inseli, Tuf. Il voi folosi.
Haviland Tuf nu spuse nimic.
— Nu impotriva ta, continua ea, ci impotriva pisicilor tale. Voi ucide cate una in fiecare zi, pana vei actiona.
Mana i se misca usor, astfel incat laserul fu indreptat spre Ingratitudine, care se plimba de colo-colo prin camera, dand cu laba in umbre.
— Voi incepe cu aceasta. Numar pana la trei.
Figura lui Tuf nu exprima nici cea mai vaga emotie, in timp ce se uita la ea.
— Unu, spuse Kefira Qay. Tuf ramase imobil.
— Doi.
Tuf se incrunta si pe fruntea lui alba ca varul aparura cateva cute.
— Trei! striga Qay.
— Nu, zise iute Tuf. Nu trageti. Voi face asa cum doriti. Voi incepe donarea imediat.
Pazitoarea puse laserul in teaca.
Astfel porni Haviland Tuf la razboi, impotriva vointei lui.
In prima zi, ramase tacut, cu buzele stranse, in camera de razboi, in fata consolei mari, rotind cadrane gradate, apasand butoane sclipitoare si taste fantoma holografice. In alta parte a Arcei, lichide bizare, de diferite aspecte si culori, picurara si galgaira in bazinele goale aflate de-a lungul intunecosului tunel principal, in timp ce exemplare din marea biblioteca de celule fura luate, stropite, manevrate de waldo-uri subtiri, sensibile ca mainile unui maestru chirurg. Tuf nu vazu nimic din toate acestea. Ramase la postul lui, lansand o donare dupa alta.
In a doua zi, facu acelasi lucru.
In a treia zi, se ridica si porni incet pe coridorul lung de multi kilometri, in care creatiile sale incepusera sa creasca, forme nedistincte care se agitau slab sau stateau imobile in bazinele cu lichid transparent. Unele bazine erau mari cat puntea navetelor Arcei, altele mici cat o unghie. Haviland Tuf se opri in fata fiecaruia si privi cu o concentrare calma aparatele de masura si dispozitivele stralucitoare de urmarire. Uneori, facu reglaje. Pana la sfarsitul zilei ajunse doar la jumatatea sirului lung.
In a patra zi, isi termina rondul.
In a cincea zi, porni cronourzeala.
— Timpul e sclavul ei, ii spuse el Kefirei Qay, cand acesta il intreba despre ce era vorba. Il incetineste sau il grabeste. Noi il facem sa alerge, pentru ca razboinicii pe care i-am prasit sa ajunga la maturitate mai iute decat in natura.
In a sasea zi, isi gasi de lucru pe puntea navetelor, amenajand doua dintre acestea pentru caratul fapturilor pe care le faurise, adaugand bazine mari si mici, umplandu-le cu apa.
In dimineata celei de-a saptea zi, aparu la micul dejun si spuse:
— Pazitoare, suntem gata sa incepem.
— Atat de repede? se mira ea.
— Nu toate fiarele mele au ajuns la maturitate, dar asa trebuie sa fie. Unele sunt monstruos de mari si trebuie transbordate inainte sa ajunga la dimensiunile adulte. Clonarea va continua, bineinteles. Avem nevoie de un numar suficient de mare de creaturi, pentru a fi viabile. Dar, oricum, suntem in faza in care e posibil sa incepem insamantarea marilor Namorului.
— Care ti-e strategia? intreba Kefira Qay.
Haviland Tuf impinse farfuria de-o parte si-si sterse buzele.
— O asemenea strategie e imatura si prematura, fiind bazata pe insuficiente cunostinte. Nu-mi asum responsabilitatea pentru succesul sau esecul ei. Amenintarile dumneavoastra pline de cruzime m-au obligat la o graba indecenta.
— Aiurea! se rasti ea. Ce-ai facut?
— Armamentul biologic, zise Tuf, incrucisandu-si mainile pe burta, la fel ca si alte tipuri de armament, are diferite forme si marimi. Cea mai buna metoda de a ucide definitiv un om este o singura raza laser, plasata exact in centrul fruntii. In termeni biologici, analogul ar fi un inamic natural potrivit, un animal de prada sau o boala specifica speciei.
Nedispunand de timp, n-am avut posibilitatea de a imagina o asemenea solutie economica. Alte solutii sunt mai putin satisfacatoare. As fi putut introduce, de exemplu, o boala care sa curete planeta dumneavoastra de cuirasate, baloane-de-foc si umblatori. Existau multi candidati posibili. Dar monstrii marini sunt rude apropiate ale multor specii, iar acesti veri sau unchi ar fi avut si ei de suferit. Extrapolarile mele au aratat ca trei sferturi din viata oceanica a Namorului ar fi fost vulnerabila la un asemenea atac. Ca alternativa, am avut la dispozitie ciuperci si animale microscopice care se inmultesc iute si care ar fi umplut literalmente marile, sufocand alte forme de viata. Nici alegerea aceasta n-ar fi fost satisfacatoare. in cele din urma, ar fi facut din Namor o planeta neprielnica vietii umane. Pentru a continua analogia de acum cateva momente, asemenea metode reprezinta echivalentul biologic al uciderii unui singur om prin explozia unei arme termonucleare cu eficienta redusa in orasul in care locuieste acesta. Ca atare, am renuntat la ele, optand pentru ceea ce poate defi-nit ca o strategie de izgonire, prin introducerea multor specii noi in ecologia namoriana, in speranta ca unele se vor manifesta ca inamici naturali eficienti, capabili sa zdrobeasca numerosii monstri marini. Unii dintre razboinicii mei sunt fiare mari, ucigatoare, suficient de formidabile pentru a avea ca prada chiar cuirasatele voastre teribile. Altii alcatuiesc haite de vanatori mici, de suprafata, semisociabili, care se inmultesc iute. Iar altii sunt fapturi marunte. Sper sa caute si sa manance creaturile voastre de cosmar atunci cand acestea sunt tinere, mai putin puternice. Dupa cum vedeti, am urmarit mai multe strategii. Mai bine sa iau tot pachetul, decat sa joc pe-o singura carte. Avand in vedere ultimatumul dumneavoastra amarnic, a fost singura cale. Sper ca veti fi satisfacuta, pazitor Qay!
Tanara se incrunta si nu spuse nimic.
— Daca ati terminat delicioasa budinca de ciuperci-dulci, putem incepe, continua Tuf. Nu vreau sa va inchipuiti ca lenevesc. Desigur, sunteti un pilot cu experienta…
— Da! se rasti ea.
— Excelent! exclama Tuf. Va voi instrui in privinta idiosincraziilor aparte ale pasagerilor navetelor mele. in acest moment, sunt incarcati toti cei prevazuti pentru prima cursa. Trebuie sa zburam la mica inaltime, deasupra marii, si sa aruncam incarcatura in apele dumneavoastra tulburi. Eu voi zbura cu Vasiliscul deasupra emisferei nordice. Dumneavoastra veti duce Manticora spre sud. Daca planul vi se pare acceptabil, sa pornim pe rutele pe care le-am planuit.
Apoi uriasul se ridica, plin de demnitate.
In urmatoarele douazeci de zile, Haviland Tuf si Kefira Qay strabatura cerul periculos al Namorului, dupa o grila respectata cu grija, insamantand marile. Pazitoarea isi efectua zborurile cu elan. ii placea sa actioneze din
