Vechiul Poseidon. Intr-adevar, ati venit… Pierduti in reverie, visatorii abia v-au bagat in seama, in timp ce dumneavoastra faceati agricultura, pescuiati si descopereati gustul oalelor-de-mal. Trebuie sa tineti seama de socul pe care li l-ati provocat, pazitori seniori. De fiecare data cand cufundati unul dintre ei in apa clocotita, impartaseau cu totii senzatia respectiva. Pentru visatori, a fost ca si cum un nou animal de prada, unul teribil, evoluase pe sol, un loc ce nu-i interesa. Nu-si inchipuiau ca ati putea fi o rasa inteligenta, din moment ce nu concepeau ideea unei inteligente netelepatice, asa cum dumneavoastra nu v-ati imaginat ca putea exista una oarba, surda, imobila si comestibila. Pentru ei, fiintele care se miscau, manevrau lucruri si mancau carne erau animale — alta ipoteza era exclusa. Cunoasteti restul sau il puteti presupune. Visatorii sunt un popor lent, pierdut in canturile lor vaste, si raspund cu incetineala. La inceput, v-au ignorat, pur si simplu, nutrind credinta ca ecosistemul insusi va pune capat ravagiilor dumneavoastra. Ceea ce nu s-a intamplat. Lor li s-a parut ca nu aveti inamici naturali. Va inmulteati si va raspandeati continuu, iar multe mii de minti au fost amutite. In cele din urma, s-au reintors la caile stravechi, aproape uitate, din trecutul intunecat. S-au trezit ca sa se apere. Au grabit reproducerea pazitorilor lor, pana cand marile de deasupra au fost pline cu razboinici, dar fapturile care se descurcasera admirabil impotriva altor inamici s-au dovedit a nu insemna mare lucru pentru dumneavoastra. In final, au trebuit sa recurga la noi metode. Mintile lor au intrerupt marea simfonie, s-au indreptat in afara, au simtit si au inteles. Au inceput sa faureasca noi pazitori, suficient de formidabili pentru a-i apara impotriva noii nemesis. Asa s-au petrecut lucrurile. Cand am sosit cu Arca, iar Kefira Qay m-a obligat sa dezlantui alte noi amenintari impotriva domeniului lor pasnic, visatorii au fost luati, la inceput, prin surprindere. Dar lupta ii pregatise — de data asta, au raspuns mult mai repede. Intr-un timp foarte scurt au visat alti pazitori noi si i-au trimis sa infrunte creaturile pe care le slobozisem asupra lor. Chiar in momentul in care va vorbesc, in turnul cel mai impunator al dumneavoastra, o multime de noi forme de viata, de-a dreptul teribile, viermuiesc sub valuri, urmand sa apara curand la suprafata pentru a va tulbura somnul in anii care vor veni — daca, bineinteles, nu incheiati pace. Este o decizie care va apartine in totalitate. Eu sunt doar un umil inginer ecolog. Nu visez ca pot dicta asemenea lucruri unor persoane ca dumneavoastra. Dar va sugerez cat mai puternic asta. Aici se afla un ambasador luat din mare — spre marea mea neplacere, pot spune. Visatorii sunt acum in fierbere, pentru ca, atunci cand il simt pe Dax printre ei, iar prin intermediul lui ajung la mine, lumea lor se mareste de un milion de ori. Au aflat astazi despre stele, au aflat ca nu sunt singuri in cosmos. Cred ca vor fi rezonabili, pentru ca n-au nevoie de sol si nu le place pestele. Il aveti pe Dax, sunt si eu… Poate incepem sa discutam…
Dar cand Haviland Tuf tacu, nimeni nu scoase o vorba, mult timp. Pazitorii seniori erau pamantii la fata, stupefiati. Priveau cand la trasaturile impasibile ale lui Tuf, cand la carapacea noroita de pe masa.
In cele din urma, Kefira Qay isi regasi glasul.
— Ce doresc? intreba ea nervoasa.
— In primul rand, sa incetati sa-i mancati. Mi se pare o propunere extrem de logica. Ce raspundeti?
— Doua milioane de standarzi nu ajung, spuse Haviland Tuf ceva mai tarziu, stand in camera de comunicatii a Arcei.
Dax se odihnea calm in poala lui, avand doar o mica parte din energia frenetica a celorlalti pisoi. In alt colt al camerei, Banuiala si Ostilitate se fugareau de colo-colo.
Pe ecran, trasaturile Kefirei Qay se strambara intr-o incruntare banuitoare.
— Ce vrei sa spui? Acesta a fost pretul asupra caruia ne-am inteles, Tuf! Daca incerci sa ne inseli…
— Sa va insel? ofta Tuf. Ai auzit-o, Dax? Dupa tot ce am facut, ne sunt adresate asemenea acuzatii amarnice, nitam-nisam! Da, intr-adevar nitam-nisam! O expresie ciudata, daca stai s-o analizezi. Pazitor Qay, se adresa el catre ecran, sunt constient de pretul agreat. Pentru doua milioane de standarzi v-am rezolvat problemele. Am analizat, am chibzuit si v-am asigurat intelegerea si translatorul de care aveati atata nevoie. Mai mult, v-am lasat douazeci si cinci de pisici telepate, fiecare legata de unul dintre pazitorii seniori, pentru a facilita comunicatiile ulterioare plecarii mele. Si asta a fost inclus in termenii intelegerii initiale, deoarece era necesara pentru solutionarea problemei. Fiind in suflet mai degraba filantrop decat om de afaceri si profund sentimental, v- am permis s-o pastrati pe Nesabuinta, care a capatat o simpatie pentru dumneavoastra dintr-un motiv pe care nu mi-l pot imagina. Pentru acestea, deci, nu-i nici o solicitare de plata.
— Atunci, de ce ne-ai cerut trei milioane de standarzi in plus? intreba
Kefira Qay.
— Pentru munca inutila pe care am fost obligat cu cruzime s-o fac. Doriti o socoteala detaliata?
— Da!
— Foarte bine. Pentru rechin, baracuda, sepia giganta, balena, caracatita albastra, dantela-sangerie, jeleul-de-apa, douazeci de mii de standarzi per bucata. Pentru pestele-fortareata, cincizeci de mii de standarzi. Pentru panza-care-plange-si-suspina, opt…
Si continua asa, vreme indelungata.
Cand termina, Kefira Qay stranse buzele, batoasa.
— Voi inainta factura ta Consiliului Pazitorilor. Dar iti declar deschis ca pretentiile tale sunt incorecte si exorbitante, iar balanta noastra comerciala nu ne permite un asemenea aflux. Poti sa astepti pe orbita o suta de ani, Tuf, n-o sa primesti cinci milioane de standarzi!
Haviland Tuf ridica mainile, in semn ca se preda.
— Deci, din cauza firii mele increzatoare, voi suferi o pierdere! Nu voi fi platit?
— Doua milioane, raspunse pazitoarea. Asa cum ne-am inteles.
— Presupun ca trebuie sa accept aceasta decizie cruda si lipsita de etica, sa o accept ca pe o lectie dura a vietii. Foarte bine. Asa sa fie! admise el, mangaindu-l pe Dax. S-a spus ca aceia care nu invata din istorie sunt condamnati sa o repete. Pot sa ma blamez doar pe mine pentru aceasta intorsatura a evenimentelor. Dar, in urma cu cateva luni, am incercat sa-mi imaginez o drama istorica in care are loc chiar acest gen de situatie. E vorba despre o nava de germinare exact ca a mea, care salveaza o planeta mica de o molima neplacuta, iar nerecunoscatorul guvern planetar refuza plata. Daca as fi fost mai intelept, as fi cerut banii in avans, ofta el. Dar n-am fost intelept, iar acum trebuie sa ispasesc. Poate Consiliul Pazitorilor ar fi interesat sa vada banda aceea de care v-am vorbit, doar pentru distractie. E holografica, dramatizata in totalitate, bine interpretata si, mai mult, da informatii fascinante despre actiunile si posibilitatile unei nave de acest tip. Foarte educativa drama… Titlul ei este Nava de germinare din Hamelin…
L-au platit, bineinteles…
4. AL DOILEA AJUTOR
Parea mai mult decat un hobby. Era ceva dobandit, insa nu in mod deliberat, cu intentii malitioase. Dar reprezenta, fara indoiala, un obicei: Haviland Tuf colectiona nave cosmice.
Poate ar fi mai corect sa spunem ca aduna nave cosmice. Avea destul spatiu. Cand Tuf pusese prima oara piciorul pe Arca, gasise acolo cinci navete negre, zvelte, cu aripi in forma literei delta, carcasa golita de continut a unei nave comerciale rhianneze pantecoase precum si trei ambarcatiuni stelare straine: un aparat de vanatoare hruun, inarmat zdravan, si doua nave mult mai bizare, povestea carora — ca si constructorii — ramanand o enigma. La aceasta flota de stransura se adaugase propria lui nava comerciala, o ambarcatiune paradita, numita Cornul abundentei cu bunuri excelente la preturi minime.
Acesta fusese inceputul. In timpul calatoriilor sale, Tuf procurase si alte nave, ce se ingramadisera pe puntea de acostare — asa cum se strange praful sub consola unui calculator sau hartiile pe pupitrul unui birocrat.
Pe Freehaven, ambarcatiunea de mare viteza pentru o singura persoana a negociatorului fusese atat de rau lovita de focul dusmanului in timp ce strabatuse blocada, incat Tuf fusese obligat sa-i asigure individului intoarcerea cu naveta lui, Manticora — dupa ce se ajunsese la incheierea contractului, bineinteles. Asa se alesese cu o nava de curse pentru zbor accelerat.
Pe Gonesh, preotii elefantului nu vazusera niciodata un elefant. Tuf le clonase cateva turme si, ca variatiune, o pereche de mastodonti, un mamut intreg si un coltos-trompeta, verde, trygian. Goneshienii, care nu aveau de-a face cu restul umanitatii, ii platisera salariul cu flota de nave cosmice decrepite, in care sosisera pe planeta stramosii lor. Tuf reusise sa vanda doua nave unor muzee, iar restul unui negustor de vechituri, dar pastrase un vas, dintr-o toana.
