A doua oprire fu la biroul comandantului de port.
— Domnule, ii spuse el barbatului din spatele consolei de la receptie, am o intrebare. Tolly Mune are inca functia de comandant de port al S’uthlam-ului?
Secretarul il privi din cap pana-n picioare si ofta.
— Musca, ce sa-i faci! Bineinteles ca da! Cine altul s-o aiba?
— Cine altul, intr-adevar… Este imperativ sa ma intalnesc cu dansa imediat.
— Adica acum? Tu si alti o mie. Numele?
— Ma numesc Weemowet, calator din Karaleo, stapan al Urlatorului feroce din veldt.
Secretarul se stramba si introduse informatiile in calculator, apoi se trase inapoi pe scaunul plutitor, asteptand. In cele din urma, scutura din cap.
— Imi pare rau, Weemowet. Maica e ocupata. Calculatorul ei n-a auzit de tine, de nava ta sau de planeta ta. Pot sa-ti stabilesc o intalnire peste o saptamana, daca-mi spui ce treburi ai.
— Solutia-i nesatisfacatoare. Afacerea e de natura personala si as prefera s-o vad imediat pe comandanta de port.
Secretarul ridica din umeri.
— Defecheaza sau evacueaza sala, musca! Asta-i tot ce putem face!
Haviland Tuf reflecta un moment, apoi isi ridica o mana, prinse marginea chicii si trase. Se auzi un zgomot de rupere, iar peruca i se desprinse de pe figura.
— Priveste! Nu-s Weemowet. Sunt Haviland Tuf, deghizat. Zicand acestea, isi puse parul si barba pe consola.
— Haviland Tuf?’
— Corect.
— Am vazut videospectacolul, rase individul. Daca tu esti Tuf, eu sunt Stephan Cobalt Northstar.
— Stephan Cobalt Northstar e mort de mai mult de un mileniu. Iar eu sunt Haviland Tuf.
— Nu semeni deloc cu el, declara secretarul.
— Ma aflu aici incognito, deghizat in nobil leonez.
— A, da, am uitat.
— Aveti memorie scurta. Vreti sa-i spuneti comandantei de port Mune ca Haviland Tuf s-a intors pe S’uthlam si doreste sa-i vorbeasca de indata?
— Nu, raspunse grosolan individul, dar fii sigur ca o sa le povestesc tuturor prietenilor mei la noapte, in timpul orgiei.
— Am suma de saisprezece milioane cinci sute de mii de standarzi, pe care doresc sa-i platesc, spuse Tuf.
— Saisprezece milioane cinci sute de mii de standarzi? exclama secretarul, impresionat. O gramada de bani!
— Aveti o percepere acuta a celor evidente, afirma calm Tuf. Am descoperit ca ingineria ecologica este o profesiune profitabila.
— Norocul tau, zise individul, aplecandu-se in fata. Bine, Tuf sau Weemowet sau cine oi fi, a fost foarte amuzant, dar am treaba. Daca nu-ti iei parul si nu dispari din fata mea in urmatoarele secunde, voi chema paza.
Se pregatea sa dezvolte in continuare aceasta tema, cand consola bazai.
— Da? raspunse el in microfon, incruntandu-se. Da, sigur. Da, maica. Da, mare, foarte mare, inalt de doi metri si jumatate, cu o burta aproape obscena. Hmmm… Nu, o gramada de par, sau cel putin a avut pana l-a scos si l-a pus pe consola mea. Nu. Spune ca-i deghizat. Da. Zice ca are o multime de milioane pentru tine.
— Saisprezece milioane cinci sute de mii, preciza Tuf. Secretarul inghiti in sec.
— Sigur. Chiar acum, maica. Intrerupse legatura si se uita la Tuf, uluit.
— Vrea sa te vada. Usa aceea, ii arata el. Ai grija, in biroul ei e zero g.
— Cunosc aversiunea comandantei de port fata de gravitatie, zise Haviland Tuf.
Ridica peruca de pe consola, o vari sub brat si merse cu o demnitate batoasa spre usa indicata, care se deschise la apropierea lui.
Il astepta in birou, plutind in mijlocul harababurii, cu picioarele incrucisate, cu parul lung, argintiu-oteliu, miscandu-se lenes, ca un fuior de fum in spatele figurii slabanoage, obisnuite.
— Deci, te-ai intors, zise ea cand il vazu pe Tuf.
Haviland Tuf nu se simtea in largul lui la zero g. Se impinse spre scaunul pentru vizitatori, prins bine de ceea ce ar fi trebuit sa fie podea, si se lega de el. Isi incrucisa mainile pe curba proeminenta a burtii. Coama, careia ii daduse drumul, fu luata de curentii de aer.
— Secretarul dumneavoastra a refuzat sa-mi transmita mesajul. Cum ati banuit ca-s eu?
— Cine altul ar fi putut sa-si boteze nava Urletul feroce din veldt? ranji ea. Pe de alta parte, aproape ca au trecut cei cinci ani. Am presimtit ca esti un tip punctual, Tuf.
— Inteleg, mormai Haviland Tuf si, cu o demnitate deliberata, cauta in sinteblanurile lui, deschise incuietoarea buzunarului interior si extrase un portofel din vinilin, plin cu cipuri cristaline pentru date. lata, doamna, sunt foarte incantat sa va prezint suma de saisprezece milioane cinci sute de mii de standarzi, plata primei jumatati a datoriei mele catre Port S’uthlam pentru repararea si reamenajarea Arcei. Veti gasi fondurile in siguranta, depuse in depozite bancare corespunzatoare din Osiris, ShanDellor, Vechiul Poseidon, Ptola, Lyss si Noua Budapesta. Aceste cipuri va vor permite accesul.
— Multumesc, spuse femeia, lua portofelul, il deschise, se uita in graba la el si-i dadu drumul, lasandu-l sa pluteasca spre peruca. Stiam ca o sa faci rost de bani, intr-un fel sau altul.
— Increderea dumneavoastra in talentul meu in afaceri e linistitoare. Acum sa discutam despre videospectacol.
— Tuf si Mune? L-ai vazut?
— Intr-adevar…
— Fir-ar sa fie! zambi stramb Tolly Mune. Si ce crezi?
— Sunt obligat sa recunosc ca a trezit in mine o anumita fascinatie perversa, din motive evidente. Ideea unei asemenea drame mi-a magulit, indiscutabil, vanitatea, dar realizarea lasa de dorit.
— Ce te-a suparat cel mai mult? se amuza femeia. Tuf ridica un deget lung.
— Intr-un singur cuvant, incorectitudinea.
— Da, dadu ea din cap, Tuf din videospectacol are masa doar pe jumatate din a ta, figura ii este mult mai mobila, vorbirea lui nu-i nici pe jumatate atat de bombastica, are musculatura de paienjenel si coordonarea miscarilor de acrobat, dar i-am ras teasta, pentru a fi autentici.
— Avea mustata. Eu n-am.
— Am crezut ca asa arata mai hoteste. Uita-te numai ce mi-au facut mie! Nu-mi pasa ca mi-au redus varsta cu cincizeci de ani, nici ca mi-au modificat figura, de arat ca o printesa vandeena a viselor, dar sanii aia afurisiti!
— Fara indoiala ca au vrut sa sublinieze certitudinea dezvoltarii dumneavoastra mamare. Dar toate astea ar putea fi lasate de-o parte, ca deformari minore in scopul prezentarii unui spectacol mai estetic — in schimb, consider o problema mult mai serioasa libertatile desfranate permise fata de opiniile si filosofia mea. Am obiectii indeosebi la discursul meu final, in care exprim parerea ca geniul omenirii ce evolueaza poate sa rezolve — si va rezolva — toate problemele, ca ecoingineria le permite s’uthiameziior sa se inmulteasca fara teama si masura, iar acest lucru va conduce la maretie si, in cele din urma, la divinitate. Astea sunt in contradictie evidenta cu opiniile exprimate de mine in vremea aceea, comandant de port Mune! Daca va reamintiti discutia noastra, veti recunoaste ca am spus ca orice solutie a problemei dumneavoastra alimentare, de natura tehnica sau ecologica, va fi, in mod obligatoriu, doar o masura temporara, daca poporul dumneavoastra continua sa practice reproducerea nelimitata.
— Erai eroul principal. Nu prea puteau sa te faca sa ai manifestari anti-viata…
— Mai sunt si alte abateri in naratiune. Suficiente pentru a se vedea ca fictiunea oglindeste un punct de vedere distorsionat al evenimentelor de acum cinci ani. Distrugere este doar o felina nevatamatoare, desi zburdalnica, ai carei stramosi au fost domesticiti inca din zorii istoriei omenirii, si-mi amintesc ca atunci cand mi-ati luat-o prin tradare, pe baza unui artificiu legal ce facea parte dintr-un plan destinat sa ma oblige sa va predau Arca, ea si eu am savarsit capitularea in mod pasnic. In nici un moment n-a sfartecat cu ghearele ei macar un
