suierand. In cele din urma, Tuf deschisese usa navei si o luase inainte pe scara ornamentata, care iesise din gura navei-leu ca o limba aurita. Jos ii asteptase o masinuta cu trei roti. Tuf o condusese prin harababura de nave moarte sau abandonate, unele mai bizare decat vazuse vreodata Tolly Mune. Barbatul sofase in tacere, fara sa se uite nici in stanga, nici in dreapta, cu Dax pe genunchii lui, ca un ghem de blana moale, fara oase, care torcea.
Tuf ii pusese la dispozitie o punte intreaga. Sute de dormitoare, statii de calculatoare, laboratoare, coridoare, statii sanitare, sali de recreere, bucatarii. Fara alt locatar in afara de ea. Pe S’uthlam, un spatiu orasenesc atat de intins ar fi adapostit o mie de oameni, in apartamente mai mici decat dulapurile Arcei. Tuf oprise functionarea retelei gravitationale in etajul acela, stiind ca ea prefera zero g.
— Daca aveti nevoie de mine, ma gasiti in apartamentul meu, pe puntea superioara, unde-i gravitatie normala, ii spusese el. Intentionez sa-mi dedic toata energia rezolvarii problemelor S’uthlam-ului. Nu voi avea nevoie de sfaturile sau ajutorul dumneavoastra. Nu intentionez sa va jignesc, comandant de port Mune, dar experienta mea amara a dovedit ca asemenea relatii provoaca mai multe necazuri decat merita si folosesc doar pentru a ma distrage. Daca exista o solutie pentru cea mai deranjanta neplacere a dumneavoastra, o voi gasi mai degraba prin propriile mele eforturi, cu conditia sa nu fiu disturbat. Voi programa o calatorie placuta spre S’uthlam si panza lui. Sper ca la sosire sa fiu gata sa va rezolv necazurile.
— Daca nu vei fi, ii reamintise ea sec, vom lua nava. Asa ne-am inteles.
— Sunt pe deplin constient, raspunsese Haviland Tuf. In cazul in care va veti plictisi, Arca va va oferi o intreaga gama de divertismente, amuzamente si ocupatii. Serviti-va in deplina libertate de posibilitatile oferite de automatul pentru hrana. Mancarea astfel pregatita n-o egaleaza pe cea preparata de mine personal, dar nu ma indoiesc ca vi se va parea admirabila in comparatie cu alimentatia tipic s’uthlameza. Comandati oricate mese aveti nevoie in timpul zilei. Voi fi incantat sa cinati cu mine in fiecare seara, la ora optsprezece, conform timpului navei. Aveti amabilitatea sa fiti punctuala.
Si spunand acestea, o parasise.
Sistemul de calculatoare care conducea nava imensa respecta ciclurile de lumina si intuneric, simuland trecerea zilelor si noptilor. Tolly Mune isi petrecea noptile in fata unui holomonitor, urmarind drame vechi de mai multe milenii, inregistrate pe planete devenite semilegende, iar zilele explorand — la inceput, puntea pe care i-o cedase Tuf, apoi restul navei. Cu cat vedea si afla mai multe, cu atat devenea mai uluita, mai nesigura.
Statu zile in sir in scaunul vechiului capitan, aflat pe puntea din turn, punte la care Tuf renuntase, intrucat o socotea incomoda, si urmarise pe ecranul imens selectii intamplatoare din vechiul jurnal de bord al navei.
Merse prin labirintul de punti si coridoare, descoperi trei schelete in partile ravasite ale Arcei (doar doua dintre ele erau omenesti), se minuna vazand la o intersectie de coridoare peretii grosi, din duraliaj, umflati si crapati, de parca ar fi suportat o caldura uriasa.
Petrecu ore intr-o biblioteca pe care o descoperise, atingand si manuind carti vechi, unele tiparite pe foi subtiri din metal sau plastic, altele pe hartie adevarata.
Se intoarse pe puntea de acostare, se catara in cateva din navele abandonate, stranse acolo de Tuf. Intra in arsenal si privi sirul inspaimantator de arme, unele din ele demodate, altele necunoscute, iar altele interzise.
Se plimba prin imensitatea tunelului central ce strabatea inima navei, parcurse cei treizeci de kai ai lungimii lui, pasii ei starnind ecoul, respiratia ingreunandu-i-se la sfarsitul expeditiei zilnice. In jurul ei se afla o multime impresionanta de cazi pentru clonare, bazine pentru crestere, instalatii de microchirurgie si statii de calculator. Nouazeci la suta din cazi erau goale, dar comandanta descoperi ici, colo, viata crescand. Privi prin sticla prafuita in lichidele dense, transparente, ia siluetele vagi, vii, unele mici cat mana ei, altele mari cat un tren pneumatic. O trecura fiorii.
De fapt, intreaga nava parea friguroasa si oarecum inspaimantatoare. Singura caldura adevarata putea fi gasita intr-o portiune a puntii superioare, cea in care isi petrecea noptile si zilele Haviland Tuf. Camera de comunicatii lunga, ingusta, pe care o amenajase ca punct de comanda era agreabila, confortabila. Apartamentul lui fusese intesat cu mobilier uzat si cu o multime de antichitati uluitoare, acumulate in timpul peregrinarilor. Aici aerul mirosea a mancare si a bere, pasii nu declansau ecouri, aici era lumina, zgomot, viata. Si pisici.
Pisicile lui Tuf erau libere sa circule prin aproape toata nava, dar majoritatea pareau a prefera sa ramana in preajma lui Tuf. Erau sapte la numar. Haos, un cotoi cu par lung, cenusiu, cu ochi autoritari si maniere indolente, dominatoare, era stapanul a tot ce vedea. Putea fi gasit deseori pe consola principala a lui Tuf din camera de comanda, leganandu-si ca un metronom coada stufoasa. In cei cinci ani, Distrugere isi pierduse energia si castigase in greutate. La inceput, paruse ca n-o recunoaste pe Tolly Mune, dar dupa cateva zile familiaritatea cea veche reaparuse, iar pisica reluase relatiile din punctul in care fusesera intrerupte. Uneori o insotea pe comandanta de port in preumblarile ei. Mai erau Ingratitudine, Indoiala, Ostilitate si Banuiala. Pisoii, cum le zicea Tuf, desi ajunsesera deja pisici tinere.
— Nascuti din Distrugere si Haos, doamna. Initial, au fost cinci pui. Am lasat-o pe Nesabuinta pe Namor.
— E bine sa lasi nesabuinta in urma. Dar nu mi-o pot imagina impartasita de o pisica.
— Nesabuinta a dezvoltat o inexplicabila slabiciune pentru o tanara insuportabila si imprevizibila, de origine namoriana. Din moment ce eu aveam mai multe pisici, iar ea nu avea nici una, mi s-a parut ca fac un gest potrivit, tinand seama de circumstante. Desi felinele sunt fiinte splendide, admirabile, au ramas relativ rare in aceasta trista galaxie moderna. Generozitatea mea innascuta si simtul datoriei fata de tovarasii mei oamenii m-au impins sa ofer pisici unor planete precum Namor. 6 civilizatie cu pisici e mai bogata, mai umana decat una lipsita de camaraderia lor unica.
— Adevarat, zambi Tolly Mune.
Ostilitate se afla la indemana. Femeia o lua cu grija, si incepu s-o mangaie. Avea blana foarte moale.
— Ciudate nume le-ai dat!
— Poate mai potrivite firii umane decat celei a felinelor, fu de acord Tuf. Le-am botezat dintr-o toana.
Ingratitudine, Indoiala si Banuiala erau cenusii, ca tatal lor. Ostilitate — neagra cu alb, precum Distrugere. Indoiala era galagios si gras, Ostilitate — agresiv si irascibil, Banuiala — fricos, ascunzandu-se mereu sub scaunul lui Tuf. Le placea sa se joace impreuna, o ceata impetuoasa. Se parea ca o gaseau pe Tolly Mune infinit de fascinanta si se catarau pe ea de fiecare data cand femeia il vizita pe Tuf. Uneori, apareau in cele mai neasteptate locuri. Ostilitate ii sarise o data in spate, cand urca pe o scara, iar surpriza o socase, taindu-i respiratia. Se obisnuise ca Indoiala sa se catare in poala ei in timpul mesei, cersind de mancare.
Exista si o a saptea pisica: Dax.
Dax, cu blana de culoarea noptii si cu ochii ca niste beculete aurii. Dax, singurul parazit apatic pe care-l vazuse, care prefera sa fie carat in loc sa mearga. Dax, care privea din buzunarul lui Tuf sau din spatele capelei acestuia. Dax, care nu se juca niciodata cu pisoii mai mari, care rareori scotea un sunet si a carui privire aurie reusea sa-l faca pe uriasul, boierosul Haos sa se mute de pe un scaun pe care-l doreau amandoi. Pisoiul cel negru era tot timpul cu Tuf.
— Asta-i animalul care te ajuta, ii zise Tolly Mune, aratandu-l cu cutitul in timp ce stateau la masa, dupa vreo douazeci de zile de la sosirea ei la bordul Arcei. Asta inseamna ca esti… care-i termenul?
— Exista mai multe. Vraci, vrajitor, magician. Cred ca denumirile provin din miturile Stravechiului Pamant.
— Ti se potrivesc. Uneori, am senzatia ca nava-i bantuita.
— Acest lucru sugereaza de ce-i mai intelept sa te bazezi pe intelect, nu pe simturi. Primiti asigurarea mea ca, daca ar exista fantome sau alte entitati supranaturale la bordul Arcei, ar fi reprezentate prin mostre de celule, pregatite pentru clonare. N-am gasit asemenea mostre. Stocul meu include specii denumite uneori dracula cu gluga, fantome-de-vant, lycantropi, vampiri, ghule, buruiana-vrajitoarei si altele asemenea, dar mi-e teama ca nu-s articolele autentice, mitice.
— Foarte bine, zambi Tolly Mune.
— Mai doriti vin? E dintr-o recolta rhianneza excelenta.
— O idee buna, zise ea turnandu-si in pahar, desi ar fi preferat un recipient care se storcea — lichidele neinchise erau niste chestii care se scurgeau si se imprastiau oricand. Mi se uscase gatul. N-ai nevoie de monstri, Tuf. Nava ta poate distruge cu usurinta planete intregi.
— Evident, raspunse Tuf. Dar, la fel de evident, poate salva planete.
— Cum ai salvat-o pe a noastra? Ai un al doilea miracol ascuns in maneca?
— Din pacate, miracolele sunt la fel de mitice precum fantomele si spiridusii, iar in maneci se afla doar
