bratele mele. Dar intelectul uman poate inventa lucruri aproape miraculoase, adauga el, ridicandu-se incet in picioare. Daca ati ispravit placinta cu ceapa-umflata si vinul, poate doriti sa ma insotiti in sala calculatorului. M-am straduit, plin de zel, sa va rezolv problema si am ajuns la anumite concluzii.
Tolly Mune se scula imediat.
— Sa mergem! spuse ea.
— Priviti!
Tuf apasa o tasta. Pe unul dintre ecrane aparu un grafic.
— Ce-i asta? intreba Tolly Mune.
— Graficul pe care l-am facut in urma cu cinci ani, raspunse Tuf; Dax sari in poala lui, iar Tuf mangaie pisoiul negru. Parametrii folositi au fost numarul de atunci al locuitorilor s’uthlamezi si cresterea prevazuta a populatiei. Analiza mea arata ca resursele aditionale de hrana, introduse in societatea dumneavoastra prin intermediul a ceea ce Cregor Blaxon a avut amabilitatea sa numeasca „Inflorirea produsa de Tuf”, ar fi trebuit sa va dea un ragaz de minimum nouazeci si patru de ani standard, inainte ca spectrul foametei sa ameninte iar S’uthlam-ul.
— O extrapolare afurisita, care nu valoreaza nici cat o oala cu viermi! declara sec Tolly Mune. Tuf ridica un deget:
— Un om mai usuratic decat mine s-ar simti ofensat de sugestia ca aceasta analiza ar fi fost eronata. Din fericire, am o fire stapanita, toleranta. Mai mult, n-aveti dreptate, comandant de port Mune! Extrapolarea mea a fost atat de corecta pe cat era posibil.
— Asta inseamna ca n-o sa avem foamete si dezastre peste optsprezece ani? Ca vom avea abia peste un secol? As vrea sa cred, dar…
— N-am spus un asemenea lucru. Cu o marja de eroare acceptabila, ultima previziune s’uthlameza pare a fi corecta, atat cat am putut verifica.
— Nu pot fi corecte ambele previziuni! Asta-i imposibil, Tuf!
— Gresiti, doamna. In timpul celor cinci ani care au trecut, parametrii s-au schimbat. Asteptati putin.
Se intinse si apasa alt buton. Alta linie, ce se inalta abrupt, aparu pe ecran.
— Aceasta reprezinta curba actuala a cresterii populatiei pe S’uthlam. Observati cum urca. O rata uluitoare de crestere. Daca as avea un moment de inclinatie poetica, as spune ca zboara. Din fericire, n-am asemenea inclinatii. Sunt un om obisnuit, care vorbeste obisnuit. Inainte de a spera intr-o corectare a situatiei dumneavoastra, e necesar sa intelegem aceasta situatie si ce se va intampla in continuare. Totul e limpede. Cu cinci ani in urma, am folosit resursele Arcei si, daca mi-as permite sa renunt la modestia mea obisnuita, as spune ca v-am facut un serviciu extraordinar de eficient. S’uthlamezii n-au pierdut timpul ca sa strice tot ce-am realizat. Sa fiu succint, comandant de port Mune. De indata ce Inflorirea a prins radacini, ca sa spun asa, poporul dumneavoastra s-a repezit in camerele particulare pentru a-si dezlantui poftele carnale si a se grabi sa aiba copii, incepand sa se reproduca mai iute ca niciodata. Dimensiunea familiei medii e mai mare ca acum cinci ani cu 0,0072 persoane, iar cetateanul mediu devine parinte mai devreme cu 0,0102 ani. Schimbari minore, veti protesta dumneavoastra, dar care, inmultite cu enorma populatie a planetei dumneavoastra si modificate de alti parametri relevanti, duc la o diferenta dramatica. Ca sa fiu mai precis, diferenta intre nouazeci si patru de ani si optsprezece.
Tolly Mune privi liniile care se incrucisau pe ecran.
— Drace! mormai ea. Ar fi trebuit sa-mi inchipui. Asemenea informatii sunt secrete, din motive evidente, dar ar fi trebuit sa stiu, zise ea, strangand pumnii. Pe toti dracii! Creg a dezlantuit un carnaval prin canalele de stiri, cu afurisita lui de Inflorire, asa ca nu-i de mirare ca s-a intamplat astfel. De ce ar fi avut oamenii retineri sa dea nastere la copii, din moment ce problema hranei fusese rezolvata? Blestematul de prim consilier Ie-a spus ca sosisera timpuri bune. Toti zeroistii afurisiti se dovedisera a fi, inca o data, niste amarati de alarmisti anti-viata, iar tehnocratii facusera inca o minune. De ce s-ar fi indoit cineva ca nu vor face alta si alta? Da, trebuie sa fii un bun enorias, sa ai multi copii, sa ajuti omenirea sa evolueze spre dumnezeire si sa invinga entropia. De ce nu? exclama femeia, dezgustata. Tuf, de ce-s oamenii niste idioti amarati?
— Intrebarea este mai dificila decat dilema in care se afla S’uthlam-ul, si ma tem ca nu-s capabil sa raspund la ea. Dar daca v-ati apucat sa distribuiti blamuri, ati putea sa va rezervati unele si dumneavoastra. Chiar daca impresia eronata a fost provocata de primul consilier Cregor Blaxon, cu certitudine ca a fost confirmata, in mintile populare, de nefericitul discurs final tinut de cel ce m-a intruchipat in Tuf si Mune.
— Ai dreptate. Sunt vinovata. Dar acum, toate acestea tin de domeniul trecutului. Intrebarea e ce putem face?
— Dumneavoastra, putin, raspunse Tuf, cu figura inexpresiva.
— Si tu? Ai savarsit o data miracolul painilor si pestilor. Nu poti sa ne ajuti si a doua oara, Tuf?
Haviland Tuf clipi.
— Acum sunt un inginer ecolog mult mai experimentat decat atunci cand am incercat prima oara sa rezolv problema S’uthlam-ului. Sunt mai familiarizat cu seria de specii aflata in biblioteca de celule a Arcei si cu efectul fiecareia asupra unui ecosistem aparte. Chiar mi-am marit stocul, intr-o anumita masura, in timpul calatoriilor mele ici si colo. intr-adevar, pot sa va fiu de folos. — Sterse ecranele si-si incrucisa mainile pe burta. — Dar va va costa.
— Ne va costa? Ti-am platit, nu tii minte? Paienjeneii mei ti-au reparat nava afurisita!
— Intr-adevar, dupa cum eu v-am reparat ecologia. De data asta, n-am de facut alte reparatii sau alte adaptari ale Arcei. Dumneavoastra, in schimb, se pare ca v-ati stricat ecologia inca o data si aveti iar nevoie de serviciile mele. Consider ca ar fi echitabil sa fiu compensat pentru eforturile mele. Am multe cheltuieli, cea mai importanta fiind datoria catre Port S’uthlam. Cu ajutorul trudei epuizante si necontenite, pe nenumarate planete afectate, am procurat prima jumatate a celor treizeci si trei de milioane de standarzi pe care mi le-ati facturat, dar imi ramane o suma egala de platit, iar eu n-am decat cinci ani la dispozitie s-o strang. De unde sa stiu ca va fi posibil? Poate urmatoarele zece planete pe care le voi vizita vor avea o ecologie ireprosabila sau vor fi atat de saracite, incat voi fi obligat sa le fac reduceri serioase, daca voi dori sa le ajut. Marimea acestei datorii imi framanta mintea zi si noapte, influentand deseori limpezimea si precizia gandurilor mele, facandu-ma astfel mai putin eficient in profesia mea. Intr-adevar, am banuiala subita ca, infruntand o provocare atat de uriasa ca aceea ridicata de S’uthlam, realizarile mele ar putea fi de departe superioare daca mintea mi-ar fi limpede si netulburata.
Tolly Mune se asteptase la asa ceva. Il avertizase pe Creg, iar acesta ii acordase o oarecare autoritate bugetara limitata. Reusi sa se incrunte.
— Cat vrei, Tuf?
— Mi-a aparut in minte suma de zece milioane de standarzi. Fiind o cifra rotunda, poate fi scazuta din factura mea foarte usor, fara a constitui o problema dificila de aritmetica.
— Al naibii de mult! Poate as reusi sa conving Inaltul Consiliu sa-ti scada, sa zicem, doua milioane, dar nu mai mult.
— Sa cedam fiecare si sa ne intelegem la noua milioane, zise Tuf, scarpinandu-l cu degetele-i lungi pe Dax in spatele unei urechi micute; pisoiul isi intoarse, tacut, ochii aurii spre Tolly Mune.
— Noua nu-i un compromis intre zece si doi!
— Sunt mai bun in calitate de inginer ecolog decat ca matematician. Poate opt?
— Patru. Nu mai mult! Cregor o sa ma faca zob!
Tuf se uita la ea fara sa clipeasca si nu spuse nimic. Figura lui era calma, rigida, impasibila.
— Patru si jumatate, zise ea sub greutatea acelei priviri; il simti pe Dax uitandu-se la ea si, brusc, se intreba daca pisica afurisita ii citea gandurile. Fir-ar sa fie, ticalosul asta negru stie cat de mult sunt autorizata sa-ti platesc, nu?
— O idee interesanta. Sapte milioane ar fi acceptabil. Sunt intr-o dispozitie generoasa.
— Cinci si jumatate! se rasti ea. Esti de acord? Dax incepu sa toarca linistit.
— In felul acesta, raman cu o datorie neta de unsprezece milioane de standarzi, care trebuie platita in cinci ani, raspunse Tuf. De acord, comandant de port Mune, dar cu o prevedere aditionala.
— Care? intreba femeia, banuitoare.
— Voi prezenta solutia mea primului consilier Blaxon si dumneavoastra, intr-o conferinta publica, difuzata in direct de toate retelele video, pe tot S’uthlam-ul.
— Incredibil! hohoti Tolly Mune. Creg n-o sa fie de acord. Poti sa uiti ideea asta.
