Haviland Tuf il mangaie pe Dax si nu spuse nimic.
— Tuf, nu intelegi ce dificultati exista! Situatia e prea instabila. Trebuie sa renunti.
Tacerea continua.
— Ce dracu’! injura ea. Scrie ce vrei sa zici si o sa citim. Daca nu ai de gand sa declari nimic care ar putea sa ne faca probleme, presupun ca vom fi de acord.
— Prefer ca remarcile mele sa fie spontane.
— Putem sa inregistram conferinta si s-o difuzam dupa ce-o prelucram.
Haviland Tuf tacu din nou, iar Dax se uita la ea fara sa clipeasca. Tolly Mune privi in ochii aceia aurii, care stiau, si ofta.
— Ai castigat. Cregor o sa fie furios, dar eu sunt eroina amarata, iar tu cuceritorul care s-a intors. Presupun ca o sa-l fac sa inghita chestia asta. Dar de ce vrei un asemenea lucru, Tuf?
— O toana. Ma apuca des. Probabil ca doresc sa savurez momentul in lumina publicitatii, sa ma bucur de rolul meu de salvator. Poate vreau sa arat miliardelor de s’uthlamezi ca n-am avut niciodata mustata.
— Mai degraba cred in spiridusi si stafii! Tuf, exista motive pentru care marimea populatiei si gravitatea crizei alimentare sunt tinute secrete. Motive politice. Nu vrei sa deschizi cutia asta cu viermi, nu?
— O idee interesanta, zise Tuf, clipind, cu o figura inexpresiva, necomunicativa. Dax torcea.
— Cu toate ca nu-s obisnuit a vorbi in public, nici in lumina nemiloasa a publicitatii, incepu Haviland Tuf, m- am simtit obligat fata de mine insumi sa vin in fata dumneavoastra si sa explic anumite lucruri.
Statea in fata unui teleecran de patru metri patrati, in cea mai mare sala din Casa Paianjenului — care avea o capacitate de o mie de locuri. Incaperea era plina. In fata, pe primele douazeci de randuri, inghesuiti unii in altii, stateau reporterii de la stiri, camerele lor miniaturizate din centrul fruntii inregistrand de zor scena. In spate, curiosi dornici sa-l vada — paienjenei de toate varstele, sexele si profesiunile, de la cibertehi si birocrati la eroticisti si poeti, viermi-de-sol bogati, care venisera cu ascensorul sa nu piarda spectacolul, muste din sisteme solare indepartate ce se aflau in trecere prin panza. Pe estrada, alaturi de Tuf, se aflau comandanta de port Tolly Mune si primul consilier Cregor Blaxon. Zambetul lui Blaxon parea silit. Probabil ca-si amintea cum inregistrasera reporterii momentul lung, neplacut, in care Tuf se uitase la mana lui intinsa. Poate tot din acelasi motiv arata stanjenita Tolly Mune.
Iar Haviland Tuf arata impresionant. Era mai inalt decat orice barbat sau femeie din sala; pardesiul lui cenusiu, din vinilin, matura podeaua, iar pe capela verde, cu cozoroc, avea sigla CIE.
— In primul rand, permiteti-mi sa subliniez ca n-am avut mustata — aceasta declaratie provoca un ras general. Nici mult stimata comandanta de port nu s-a unit cu mine in contact sexual, conform videospectaco-lului, desi n-am motive sa ma indoiesc ca dansa este o practicanta priceputa a artelor erotice, ale carei favoruri ar fi extrem de apreciate de orice persoana careia ii plac asemenea feluri de distractii.
Hoarda de ziaristi se intoarse, ca o fiara zgomotoasa cu o suta de capete, si-si atinti al treilea ochi spre Tolly Mune. Comandanta de port se cufundase in scaun si-si freca tamplele cu mana. Oftatul ei se auzi pana in al patrulea rand.
— Aceste faramituri de informatii sunt minore prin natura lor si au fost expuse doar in interesul veridicitatii. Motivul major pentru care am insistat asupra lor e mai mult profesional decat personal. N-am nici o indoiala ca oricine a urmarit stirile e constient de fenomenul pe care Inaltul Consiliu l-a numit „Inflorirea produsa de Tuf”.
Cregor Blaxon zambi si dadu din cap.
— Presupun, totusi, ca nu cunoasteti iminenta a ceea ce mi-as permite sa numesc Vestejirea S’uthlam- uiui.
Zambetul primului consilier se vesteji si el, iar Tolly Mune tresari. Reporterii se rasucira, in masa, catre Tuf.
— Sunteti, intr-adevar, norocosi ca sunt un om care-si onoreaza datoriile si obligatiile, din moment ce reintoarcerea mea in S’uthlam mi-a permis sa intervin inca o data in sprijinul dumneavoastra. Iar fara ajutorul pe care sunt gata sa vi-l acord, planeta dumneavoastra va trebui sa infrunte flamanzirea intr-un termen scurt, de optsprezece ani standard.
Urma un moment de tacere uluita. Apoi, in fundul salii incepu o incaierare. Mai multi oameni fura dati afara cu forta. Tuf nu acorda nici o atentie incidentului.
— Dupa programul de inginerie ecologica pe care l-am initiat in timpul ultimei mele vizite a avut loc o crestere spectaculoasa a rezervelor dumneavoastra de hrana, prin mijloace relativ conventionale, adica prin introducerea de noi specii de plante si animale, proiectate sa maximizeze productivitatea agriculturii dumneavoastra, fara a altera in mod serios ecologia planetei. Fara indoiala, sunt posibile si alte eforturi in aceasta privinta, dar ma tem ca momentul revenirii la ce-a fost a trecut de mult, iar un asemenea plan nu va sluji la nimic. Ca urmare, de data asta am acceptat drept fundamentala necesitatea de a face schimbari radicale in ecosistemul dumneavoastra si in lantul de hrana. Unii dintre dumneavoastra vor considera sugestiile mele neplacute. Va asigur ca alte optiuni pe care trebuie sa le infruntati — adica foamete, boli, razboaie — sunt mult mai dezagreabile. Alegerea, bineinteles, ramane a dumneavoastra, nu visez s-o fac eu.
Camera inghetase, ca o camera de pastrare crionica, si fusese cuprinsa de-o tacere de moarte, in afara de zbarnaitul multimii de ochi suplimentari. Haviland Tuf ridica un deget.
— Primul! zise el, iar in spatele lui o imagine umplu ecranul, transmisa direct de pe calculatorul Arcei — imaginea unei monstruozitati umflate, mare cat un deal, cu piele unsuroasa, sclipitoare, iar trupul lucind ca o gelatina roz, opaca. Animalul-de-carne. O parte importanta a terenului agricol este dedicata cresterii turmelor de animale, de diferite soiuri, pentru carnea ce face deliciul unei minoritati reduse, bogate, de pe S’uthlam, care-si poate permite un asemenea lux si prefera sa manance animale gatite. Extrem de ineficient. Aceste animale consuma mai multe calorii decat produc dupa ucidere si, fiind produsul evolutiei naturale, o mare parte din masa trupului lor este necomestibila. De aceea, sugerez sa eliminati imediat acele specii din ecosistemul planetei dumneavoastra. Animalul-de-carne, dupa cum arata numele lui, este unul dintre cele mai notabile triumfuri ale ingineriei genetice. Cu exceptia unui mic nucleu, aceste creaturi sunt alcatuite din mase de celule ce se reproduc vesnic, fara portiuni ale trupului irosite pentru lucruri neesentiale, precum organe de simt, nervi sau membre. Daca am vrea sa folosim o metafora, l-am putea asemana cu un cancer gigantic comestibil. Carnea animalului contine toti nutrientii umani de baza si e bogata in proteine, vitamine si minerale. Un animal-de-carne adult, crescut in subsolul unui turn de apartamente de pe S’uthlam, va produce tot atata carne comestibila intr-un an standard cat doua turme actuale de-ale dumneavoastra, iar pasunile necesare acum pentru hranirea acestor turme vor fi disponibilizate pentru culturi agricole.
— Ce gust are chestia asta afurisita? striga cineva din fundul salii. Capul lui Haviland Tuf se misca usor, iar el se uita direct spre vorbitor.
— Intrucat eu nu sunt mancator de carne de animal, nu pot raspunde pe baza unei experiente personale. Imi imaginez, insa, ca pentru cineva infometat gustul va parea foarte bun. — Dupa aceea, ridica mana, cu palma in afara. — Sa continuam.
Imaginea din spatele lui se schimba — ecranul arata o campie neteda, nesfarsita, sub doi sori, plina, de la un capat la celalalt al orizontului, cu plante — niste chestii urate, inalte cat Tuf, cu tulpinile si frunzele de-un negru uleios, cu varfurile indoite sub greutatea unor pastai dolofane, albicioase, din care picura un fluid gros, deschis la culoare.
— Acestea sunt numite, din motive necunoscute mie, pastai-tricotate. Cu cinci ani in urma, v-am dat omnigraunte, a caror productie calorica pe metru patrat e spectaculos mai mare decat cea a nanograului, neoierbii sau a altor cereale pe care le foloseati pana atunci. Am remarcat ca ati cultivat omnigrauntele in mod extensiv si ati obtinut beneficiile scontate. Dar am observat ca ati continuat sa semanati nanograu, neoiarba, pastai-aromate, mirosici si numeroase alte tipuri de fructe si legume, fara indoiala de dragul varietatii si placerii culinare. Acest lucru trebuie sa inceteze. Varietatea culinara este un lux pe care s’uthlamezii nu si-l pot permite. Cuvantul de ordine trebuie sa fie eficienta calorica. Fiecare metru patrat de teren agricol de pe S’uthlam si de pe asteroizii numiti Camari trebuie folosit imediat pentru pastaile-tricotate.
— Ce-i lichidul ala vascos care se scurge? intreba cineva.
— Chestia asta e fruct sau leguma? vru sa stie un reporter.
— Poti face paine din ea? se interesa altul.
— Pastaile-tricotate, raspunse Tuf, nu sunt comestibile.
Un vuiet subit cuprinse incaperea, in timp ce o suta de persoane strigau, dadeau din maini, puneau intrebari si tineau discursuri. Haviland Tuf astepta pana se facu tacere.
