— In viitor, ii spuse el cotoiului, va trebui sa ma insotesti tot timpul, astfel incat sa fiu avertizat despre posibilitatea ivirii unor asemenea manifestari.
— Ai fi fost teribil de atentionat, interveni Tolly Mune, scotand o bere, daca mi-ai fi spus ca intentionezi sa condamni credinta noastra, biserica si intregul nostru mod amarat de viata. Te asteptai sa-ti dea o medalie?
— Aplauze ar fi fost de ajuns.
— Te-am avertizat cu mult timp in urma, Tuf. Nu esti popular pe S’uthlam daca te declari anti-viata.
— Refuz sa fiu etichetat astfel. Ma exprim deschis in favoarea vietii. Intr-adevar, creez zilnic viata in bazinele mele de clonare. Am o hotarata aversiune personala fata de moarte, gasesc entropia dezgustatoare, iar daca as fi invitat sa asist la moartea fierbinte a universului, as prefera, cu siguranta, sa fac altceva. Cu toate acestea, comandant de port Mune, am spus ceea ce trebuia spus. Procrearea nelimitata, asa cum o predica Biserica Evolutiei Vietii si cum e practicata de majoritatea s’uthlamezilor, cu exceptia dumneavoastra si a camarazilor dumneavoastra zeroisti, este iresponsabila si nebuneasca, producand o crestere in progresie geometrica a populatiei, ceea ce, cu siguranta, va distruge mandra dumneavoastra civilizatie.
— Haviland Tuf, profetul pieirii! ofta comandanta de port. Te placeam mai mult in postura de ecolog talhar si iubaret.
— Oriunde ma duc, descopar ca eroii reprezinta o specie pe cale de disparitie. Poate ca-s mai placut din punct de vedere estetic cand racnesc neadevaruri linistitoare printr-un filtru de par facial, intr-un videospectacol melodramatic, plin de fals optimism si de complezenta postcoitala. Un simptom al gravei boli s’uthlameze — preferinta orbeasca pentru lucruri asa cum le-ar vrea oamenii, nu asa cum sunt. E timpul ca planeta pe care traiti sa vada adevarul gol-golut, fie ca-i figura mea lipsita de par sau foametea aproape certa din viitorul dumneavoastra.
Tolly Mune sorbi din bere si se uita la el.
— Tuf, iti amintesti ce am spus acum cinci ani?
— Dupa cate tin minte, ati spus multe lucruri importante.
— La sfarsit, se rasti ea nerabdatoare. Cand am decis sa te ajut sa fugi cu Arca, in loc sa-l ajut pe Josen Rael sa ti-o ia. M-ai intrebat de ce si ti-am spus ce motive aveam.
— Ati spus ca puterea corupe, ca puterea absoluta corupe in mod absolut, ca Arca ii corupsese deja pe primul consilier Josen Rael si pe colaboratorii sai, ca era mai bine ca nava de germinare sa ramana in posesia mea, pentru ca eu sunt un om incoruptibil. Femeia avu un zambet sters.
— Nu chiar, Tuf. Am spus ca nu cred ca exista un om incoruptibil, dar daca ar exista, acela ai fi tu.
— Intr-adevar… zise Tuf, mangaindu-l pe Dax. M-ati corectat.
— Acum ma intreb din nou… Stii ce-ai facut? Pentru inceput, ai daramat alt guvern. Creg nu va supravietui acestei povesti. Ai spus intregii planete ca-i un mincinos. Poate asa-i corect: tu l-ai ridicat, tu l-ai doborat. Se pare ca primii consilieri nu rezista la putere multa vreme cand apari. Dar sa lasam asta. Ai spus unei multimi formate din vreo treizeci si ceva de miliarde de membri ai Bisericii Evolutiei Vietii ca cele mai profunde credinte religioase ale lor nu-s decat vorbe goale. Si ca baza intregii filosofii tehnocratice, care a dominat politica guvernului timp de secole, e gresita. Vom fi norocosi daca la urmatoarele afurisite de alegeri nu-i vom avea din nou la putere pe expansionisti. Iar daca se intampla asta, vom avea razboi. Vandeen, Jazbo si ceilalti aliati nu vor tolera alt guvern expansionist. Probabil ca m-ai distrus si pe mine. Din nou. In afara de cazul in care picioarele mele afurisite vor fi mai iuti decat atunci cand ai fost aici ultima oara. In loc de o iubita interstelara sunt o birocrata incuiata, batrana, careia ii place sa minta despre escapadele ei sexuale. Si am ajutat anti-viata, ofta ea. Se pare ca esti decis sa ma vezi in dizgratie. Dar asta nu-i nimic, Tuf. Pot avea grija de mine. Problema principala ramane ca ti-ai asumat rolul de a dicta politica a peste patruzeci de miliarde de oameni, avand doar o vaga idee despre consecinte. Cu ce autoritate? Cine ti-a dat dreptul?
— Consider ca orice fiinta umana are dreptul de a spune adevarul.
— Si dreptul de a cere ca o retea planetara de stiri sa-i raspandeasca vorbele? De unde vine amaratul asta de drept al tau? Exista mai multe milioane de oameni pe S’uthlam, inclusiv eu, care fac parte din factiunea zeroista. N-ai spus nimic in plus fata de ceea ce spunem noi de ani de zile. Tu ai strigat doar mai tare.
— Sunt constient ca-i asa. Sper ca vorbele din aceasta seara, indiferent cu cata amaraciune au fost primite, vor avea pana la urma un efect benefic asupra politicii si societatii s’uthlameze. Poate ca Cregor Blaxon si tehnocratii sai vor descoperi adevarul ca nu poate exista o salvare reala in ceea ce a numit „Inflorirea produsa de Tuf”, iar dumneavoastra i-ati spus „miracolul painilor si pestilor”. Poate ca, din acest moment, politica si opiniile se vor schimba. Poate ca factiunea zeroista va triumfa la urmatoarele alegeri.
Tolly Mune se incrunta.
— Al naibii de putin probabil, dupa cum stii prea bine. Si daca zeroistii vor castiga, se pune problema ce dracu’ putem face. Vom avea dreptul sa impunem controlul nasterilor? M-as mira. Oricum, sa lasam asta. Ideea mea e ca nu detii monopolul afurisitului de adevar. Orice zeroist ar fi putut tine discursul tau. Ce naiba, jumatate din tehnocrati stiu ce contine registrul de stare civila! Creg nu-i prost. Cum n-a fost nici sarmanul Josen. Ceea ce ti-a permis sa faci ce-ai facut a fost puterea, Tuf. Puterea Arcei. A ajutorului pe care puteai sa-l dai sau sa nu-l dai, dupa plac.
— Intr-adevar…, clipi Tuf. Nu pot sa va contrazic. Tristul adevar al istoriei este ca masele irationale il urmeaza pe cel puternic, nu pe cel intelept.
— Si tu ce esti, Tuf?
— Doar un umil…
— Da, da, se rasti ea. Stiu, un afurisit de umil inginer ecolog. Un umil inginer ecolog care a decis, de capul lui, sa faca pe profetul. Un umil inginer ecolog care a vizitat S’uthlam-ul exact de doua ori in viata, cu totul vreo suta de zile, dar se considera indreptatit sa ne rastoarne guvernul, sa ne discrediteze religia, sa spuna unei multimi de patruzeci si ceva de miliarde de persoane necunoscute cati copii amarati trebuie sa aiba. Concetatenii mei pot fi prosti, cu vederi inguste, orbi, dar sunt ai mei, Tuf! Nu cred ca-s de acord cu venirea ta aici in scopul de a ne remodela conform vederilor tale luminate!
— Resping aceasta acuzatie, doamna! Oricare ar fi standardele mele personale, nu caut sa le impun pe S’uthlam. M-am straduit sa elucidez anumite adevaruri, sa fac populatia dumneavoastra constienta de anumite ecuatii reci, nemiloase, al caror rezultat fiind cu certitudine dezastrul, iar acest lucru nu poate fi schimbat prin credinte, rugaciuni sau povesti de dragoste melodramatice pe reteaua video.
— Ai fost platit…, incepu Tolly Mune.
— Insuficient, o intrerupse Tuf. Femeia zambi, fara sa vrea.
— Ai fost platit pentru inginerie ecologica, Tuf, nu pentru instruire religioasa sau politica. Multumesc!
— Cu placere, comandant de port Mune. Ecologie… Sa analizam cuvantul, daca vreti. Sa meditam asupra intelesului sau. Probabil ca un ecosistem poate fi asemanat cu o mare masinarie biologica. Daca vom continua aceasta analogie, umanitatea ar putea fi considerata o parte a masinariei. O parte importanta — motorul sau un circuit-cheie — , dar nu ceva in afara mecanismului, dupa cum se crede in mod gresit. In concluzie, atunci cand unul ca mine reface o ecologie, trebuie, in mod necesar, sa remodeleze si oamenii.
— Ma infiorezi, Tuf! Ai stat prea mult singur pe nava asta!
— O opinie pe care n-o impartasesc.
— Oamenii nu-s inele-pulsatorii vechi sau tevi de blaster, sa-i poti regla.
— Oamenii sunt mai complecsi si mai recalcitranti decat orice componenta mecanica, electronica sau biochimica, fu de acord Tuf.
— Nu asta am vrut sa spun.
— S’uthlamezii sunt deosebit de dificili. Tolly Mune scutura din cap.
— Aminteste-ti ce-am spus! Puterea corupe.
— Intr-adevar.
In acest context, femeia nu-si dadu seama ce inteles atribuise el vorbelor.
Haviland Tuf se ridica de pe scaun.
— Sejurul meu aici va inceta in scurt timp, spuse el. Chiar in acest moment, cronourzeala Arcei accelereaza cresterea organismelor din bazinele de clonare. Vasiliscul si Manticora sunt pregatite sa faca livrarea, in cazul in care Cregor Blaxon — sau succesorul sau — va decide, pana la urma, sa-mi accepte recomandarile. Estimez ca, in zece zile, S’uthlam-ul va avea animale-de-carne, pastai-tricotate, ororo si celelalte. Iar dupa aceea voi pleca.
— Inca o data abandonata de iubitul meu legat de stele, zise inciudata Tolly Mune. Poate reusesc sa scot ceva din asta…
