mult, se zice ca ar fi destul de inteligent, desi-i imposibil de domesticit. Porcul-panditor se praseste excelent. Colonistii de pe Gulliver au parasit asezarile lor de pe Heydey din cauza acestui animal. Asta s-a intamplat acum douasprezece veacuri.
Herold Norn se scarpina in cap, intre parul negru si coronita de alama.
— Nu. E prea slab, prea usor. Uita-te la gat! Gandeste-te ce i-ar face un feridian! exclama el, scuturand din cap cu violenta. Pe langa asta, e urat!Si refuz un mancator de starvuri, indiferent cat de afurisit e! Casa de Norn a prasit luptatori mandri, fiare care-si ucid vanatul!
— Intr-adevar…
Tuf apasa butonul, iar porcul-panditor disparu. In locul lui, se ivi un trup suficient de mare incat sa atinga tavanul si sa treaca prin el, un ghem gigantic de carne cenusie blindata, fara trasaturi, ca un scut.
— Planeta de origine a acestei creaturi n-a capatat nume, nici n-a fost colonizata, dar o echipa de explorare de pe Vechiul Poseidon a cartat-o si a pretins stapanirea ei, luand si mostre de celule. Au existat, pentru scurt timp, asemenea exemplare in gradinile zoologice, dar n-au prosperat. Fiara a fost poreclita berbec-rostogolitor. Adultii cantaresc aproximativ sase tone. Pe campiile planetei sale natale, berbecul-rostogolitor ajunge la o viteza de peste cincizeci de kilometri pe ora, strivind prada sub el. Fiara este, intr-un sens, numai gura. Adica orice portiune a pielii poate transpira enzime digestive. Ramane, pur si simplu, deasupra hranei, pana cand aceasta e absorbita. Va pot garanta ostilitatea inconstienta a acestei specii. Candva, intr-un set de circumstante pe care nu-i nevoie sa vi le expun, un berbec-rostogolitor a scapat pe una dintre puntile mele, unde a facut o cantitate cu adevarat uluitoare de pagube peretilor si aparaturii, inainte de a ajunge la o moarte timpurie si inutila. Mai mult, este implacabil in agresivitatea lui si a incercat sa ma striveasca sub trupul sau cand am coborat in domeniul lui, pentru a-i aduce mijloacele de subzistenta.
Herold Norn, el insusi acoperit pe jumatate de holograma intinsa, paru impresionat.
— Ah, da. Bun, mult mai bun… O creatura inspaimantatoare. Poate… nu… Nu, zise el, schimband tonul. Nu, nu merge. O faptura cantarind sase tone si rostogolindu-se atat de iute poate sa croiasca o cale de iesire din Arena de Bronz si sa ucida sute dintre cei care ne platesc. Pe de alta parte, cine ar da bani grei pentru a vedea aceasta fiinta zdrobind o soparla-leu sau un sugrumator? Nu. Nu-i sportiv. Berbecul-rostogolitor e prea monstruos, Tuf.
Tuf, netulburat, atinse butonul inca o data. Trupul imens, cenusiu, lasa loc unei pisici lucioase care maraia. Fiara era la fel de mare ca un colt-de-otel, cu ochi piezisi, galbeni, si muschi puternici sub acoperamantul de blana de-un albastru inchis. Blana era dungata. Linii subtiri, lungi, de argintiu afumat, se insirau in lungul trupului, pe partile sale lucitoare.
— Aha! exclama Norn. O frumusete cu adevarat, cu adevarat…
— Pantera de cobalt de pe Planeta Celiei, o prezenta Tuf. Deseori, numita cobaltpisica. Una dintre cele mai mari si mai ucigatoare feline — sau dintre analoagele lor. Fiara este intr-adevar un vanator la superlativ, simturile ei fiind miracole ale ingineriei biologice. Poate vedea in infra-rosu, pentru vanatoarea de noapte, iar urechile — remarcati marimea si forma — urechile sunt deosebit de sensibile. Fiind de descendenta felinoida, cobaltpisica are abilitati paranormale, dar in cazul ei aceste abilitati au fost dezvoltate mai mult ca de obicei. Frica, foamea si pofta de sange actioneaza ca un declansator. Atunci cobaltpisica devine cititoare de ganduri.
— Ce? exclama Norn, uluit.
— Puteri parapsihologice, domnule. Cu siguranta ca ati auzit de aceasta notiune. Cobaltpisica este ucigatoare pentru ca stie ce miscare va face adversarul ei, inainte ca aceasta miscare sa fie facuta. Ati inteles?
— Da!
Vocea lui Norn era atatata. Haviland Tuf se uita la Dax, iar cotoiul mare — care nu fusese catusi de putin disturbat de parada fantomelor fara miros ce aparusera si disparusera — clipi si se intinse lenes.
— Perfect, perfect! M-as aventura a zice ca putem antrena aceste fiare asa cum antrenam colt-de-otel-ii. Cititori de ganduri! Perfect. Chiar si culoarea e potrivita — albastru intunecat, iar colt-de-otel-ii sunt albastri-negri — asa ca pisicile vor fi foarte nornice, da, da!
Tuf atinse bratul scaunului, iar cobaltpisica disparu.
— Intr-adevar!… Presupun ca nu-i nevoie sa continuam. Voi incepe procesul de clonare imediat dupa plecarea dumneavoastra. Livrarea se va face peste trei saptamani standard, daca sunteti de acord. Pentru suma agreata va voi furniza trei perechi — doua tinere, care pot fi eliberate in pustietatile dumneavoastra, si una in deplina maturitate, care poate fi trimisa imediat in Arena de Bronz.
— Atat de curand! exclama Norn. Grozav, dar…
— Voi folosi cronourzeala, maestre pentru animale. Ea necesita energii vaste, adevarat, dar are puterea de a accelera insusi mersul timpului, producand in interiorul bazinului o distorsiune temporala care-mi permite sa grabesc maturizarea clonei. Ar fi prudent sa adaug ca, desi voi inzestra Norn cu sase animale, doar trei indivizi vor fi reprodusi. Arca detine trei celule de cobaltpisica. Voi clona fiecare specimen de doua ori, mascul si femela, si sper intr-un mixaj genetic viabil cand animalele se vor incrucisa pe Lyronica.
— Tot ce spui e grozav. Voi trimite prompt nave dupa animale. Atunci te voi plati.
Dax scoase un miorlait subtire.
— Domnule, zise Tuf, mi-a venit o idee mai buna. Veti plati intregul pret inainte sa va fie furnizat vreun animal.
— Dar ai spus ca la livrare!
— Recunosc. Dar sunt supus unor capricii care ma imboldesc, iar imboldul imi spune sa colectez banii inainte, nu simultan.
— Oh, foarte bine, desi cererea ta este arbitrara si excesiva! Cu cobaltpisicile ne vom recupera repede banii.
Si Norn dadu sa se ridice.
Haviland Tuf inalta un deget.
— Un moment. N-ati considerat potrivit sa ma informati mai mult despre ecologia de pe Lyronica, nici despre particularitatile domeniilor Casei de Norn. Poate exista acolo prada. Trebuie sa va atrag atentia ca pisicile sunt vanatori, de aceea au nevoie de specii potrivite de vanat.
— Da, da, sigur.
— Din fericire, sunt pregatit sa va fiu de ajutor. Pentru cinci mii de standarzi suplimentari va pot clona o turma de topaitori celiani, erbivori deliciosi, cu blana, celebri pentru carnea lor suculenta printre mancaciosii cu inclinatii carnivore de pe o duzina de planete.
Herold Norn se incrunta.
— Bah! Ai fi putut sa ni-i dai pe gratis! Ai stors destui bani de la noi, Tuf!
Tuf se scula de pe scaun si ridica dispretuitor din umeri.
— Individul ma ocaraste, Dax, ii zise el pisicii. Ce sa fac? Caut doar un trai cinstit si toata lumea profita de mine! Alt imbold, adauga el, uitandu-se la Norn. Simt, intr-un fel, ca nu veti renunta, chiar daca v-as face o reducere excelenta. De aceea, voi ceda. Topaitorii vor fi gratuiti.
— Excelent! spuse Norn intorcandu-se spre usa. Ii vom lua o data cu cobaltpisicile si-i vom slobozi pe mosii.
Haviland Tuf si Dax il urmara si iesira din camera, parcurgand in tacere drumul pana la nava lui Norn.
Banii fura trimisi de Casa de Norn cu o zi inainte de cea stabilita pentru livrare. In dupa-amiaza urmatoare, urcara pe Arca vreo zece barbati imbracati in negru si cenusiu si transportara sase cobaltpisici, carora li se administrasera tranchilizante, din bazinele de pastrare ale lui Tuf in custile pregatite in navele lor. Tuf le ura grabit drum bun, fara a se mai intalni cu Herold Norn. Dar pastra Arca pe orbita in jurul Lyronicei.
Trecura mai putin de trei zile locale, scurte, inainte ca Tuf sa remarce ca musteriul sau inscrisese o cobaltpisica pentru o infruntare in Arena de Bronz.
In seara respectiva, Tuf isi pregati o deghizare constand intr-o barba falsa si o peruca lunga pana la umeri, din par rosu, plus un costum inzorzonat de-un galben canar, cu maneci bufante, completat de un turban din blana, apoi cobori in Orasul Tuturor Caselor, sperand sa nu fie bagat in seama de nimeni. Cand fu anuntata infruntarea, statea pe un scaun ingust din lemn, care se straduia sa-i suporte greutatea, aflat in fundul arenei, si se rezema cu umerii de zidul din piatra aspra. Platise cateva monede de otel ca sa intre, dar ocolise cu scrupulozitate boxele pentru pariuri.
— A treia infruntare! striga crainicul, in timp ce muncitorii adunau bucatile de carne imprastiate ale
