serioase ca aceasta combinatie va va imbunatati sanatatea.
Naucitul Kreen paru sa revina la viata. Buzele lui subtiri se strambara a furie, apoi tanarul zvarli sticla departe de el.
— Iti bati joc de mine, criminalule? zise el, cu o voce nedeslusita, amenintatoare.
— Domnule, spuse Haviland Tuf — intre timp, in restaurant se asternuse o tacere mormantala, ceilalti clienti ramasesera linistiti, privind, iar proprietarul disparuse; vocea lui Tuf putea fi auzita in orice colt al incaperii — m- as hazarda sa afirm ca titlul de criminal este mai potrivit pentru dumneavoastra decat pentru mine, dar poate ca nu acesta-i lucrul important. Nu, nu-mi bat joc de dumneavoastra. Pareti afectat. intr-o asemenea conditie, ar insemna o nebunie sa-mi bat joc de dumneavoastra, iar eu nu am tendinte spre nebunie.
Il aseza pe Dax inapoi pe masa si scarpina cotoiul in spatele urechii.
— Iti bati joc de mine! marai Jaime Kreen. O sa te lovesc! Haviland Tuf nu trada vreo emotie.
— N-o veti face, domnule, desi cred ca intentionati sa ma atacati inca o data. Nu aprob violenta. Cu toate acestea, comportarea dumneavoastra plictisitoare ma pune in situatia de a avea putine variante de actiune.
Spunand acestea, pasi iute inainte si-l ridica pe Jaime Kreen mult deasupra podelei, inainte ca tanarul sa poata reactiona. Apoi, cu grija, ii rupse ambele brate.
Kreen iesi palid si clipind din intunericul ca de mormant al inchisorii kytheddene in strada luminata. Bratele ii erau prinse in bandaje. Tanarul arata zapacit si obosit.
Haviland tuf statea la colt, leganandu-l pe Dax cu o mana si mangaindu-l cu cealalta. Se uita la Kreen, care se apropia.
— Dispozitia dumneavoastra pare sa se fi potolit oarecum, comenta el. Mai mult, acum sunteti treaz.
— Tu! exclama Kreen, parand mai zapacit ca inainte si avand figura atat de schimonosita incat ameninta sa se prabuseasca in ea insasi. Sa inteleg ca tu mi-ai cumparat libertatea?
— Ati ridicat o problema interesanta, spuse Haviland Tuf. Am platit, intr-adevar, o anumita suma — doua sute de standarzi, de fapt, daca dorim sa fim precisi — iar dupa aceasta plata mi-ati fost predat mie. Insa ar fi incorect sa spun ca v-am cumparat libertatea. Esenta problemei consta in faptul ca nu sunteti liber. Conform legilor kytlieddene, imi apartineti, in calitate de servitor, iar astfel va pot sili sa munciti dupa cum mi se va parea potrivit, pana cand va veti plati datoria.
— Datoria?
— Am calculat dupa cum urmeaza, explica Haviland Tuf. Doua sute de standarzi pentru suma pe care am platit-o autoritatilor locale pentru a ma bucura de prezenta dumneavoastra. O suta de standarzi pentru costumul meu, din bumbac lambereenez veritabil, pe care l-ati deteriorat complet; patruzeci de standarzi pentru pagubele din carciuma, pagube pe care le-am platit pentru a impiedica proprietarul sa va reclame; sapte standarzi pentru deliciosul vin de ciuperci pe care n-am avut posibilitatea sa-l beau. Vinul de ciuperci reprezinta o specialitate notorie a K’theddion-ului, iar acela facea parte dintr-o recolta deosebit de aleasa. Toate acestea totalizeaza trei sute patruzeci si sapte de standarzi, pentru pagubele produse. In plus, atacul dumneavoastra absolut nemotivat ne-a adus, pe Dax si pe mine, in centrul unei scene deosebit de neplacute si ne-a tulburat mult linistea. Pentru aceasta, va trec la socoteala inca cincizeci si trei de standarzi aditionali — ceea ce reprezinta o suma generos de mica — pentru a aduce totalul general la cifra rotunda de patru sute de standarzi.
— O sa te chinuiesti zdravan pentru a scoate macar a zecea parte din suma asta de la mine, vanzatorule de animale! chicoti Jaime Kreen rautacios. N-am nici un fel de fonduri si nu voi fi bun pentru vreo munca. Bratele imi sunt rupte, dupa cum stii.
— Domnule, spuse Haviland Tuf, daca ati fi avut fonduri proprii de-o valoare semnificativa, v-ati fi putut plati singur amenda, in care caz asistenta mea n-ar fi fost necesara. Si, din moment ce eu insumi v-am rupt bratele, sunt constient prea bine de conditia in care va aflati. Fiti amabil si nu ma plictisiti cu declaratii care nu contin informatii pretioase. In ciuda handicapului pe care-l aveti, intentionez sa va iau cu mine pe nava si sa va pun la treaba, pana cand obligatiile dumneavoastra vor fi achitate. Veniti!
Haviland Tuf se intoarse si facu doi pasi pe strada. Intrucat Kreen nu dadea semne ca ar intentiona sa se miste, Tuf se opri si se intoarse spre el. Tanarul zambi:
— Daca vrei sa ma duci undeva, n-ai decat sa ma cari! Tuf il mangaie mecanic pe Dax.
— Eu nu am intentia de a va cara, spuse el, cu un ton lipsit de expresie. M-ati obligat sa va ating o data, iar acea experienta a fost suficient de neplacuta, astfel incat nu am intentia s-o repet. Daca refuzati oferta de a ma urma, ma voi adresa autoritatilor si voi inchiria doi gardieni, pentru a va transporta, la propriu, acolo unde doresc sa fiti. Plata lor va fi adaugata la datoria dumneavoastra. Alegerea va apartine.
Tuf se intoarse din nou si se deplasa spre portul spatial.
Devenind dintr-o data docil, Jaime Kreen il urma mormaind.
Nava care-i astepta in portul cosmic din K’theddion arata destul de impresionanta in ochii lui Kreen. O ambarcatiune straveche, cu aspect teribil, din metal negru, ruginit, cu aripi mici, zvelte, ale carei dimensiuni erau doar pe jumatate din cele ale navelor comerciale moderne, pantecoase, care o inconjurau. Asa cum pateau practic toti vizitatorii ocazionali ai lui Haviland Tuf, Kreen fu uluit (desi nu recunoscu acest lucru) sa descopere ca Grifonul era doar o naveta si ca Arca astepta sus, pe orbita.
Puntea pentru navete a Arcei era de doua ori mai mare decat terenul de asolizare din portul cosmic din K’theddion, si plina de nave: patru navete identice cu Grifonul; o nava de transport veche, in forma de picatura, caracteristica celor din Avalon, sprijinindu-se pe trei picioare curbate; un aparat militar, care parea defect; o barja absurda, din aur, cu ornamente baroce si un tun primitiv, pentru harpoane, montat in varful ei; doua nave ce pareau a fi de origine straina avand un aspect nedemn de incredere; alta ce parea a fi doar o placa mare, patrata, cu un stalp in centru.
— Colectionezi nave spatiale? intreba Jaime Kreen, dupa ce Tuf trasese la chei Grifonul, iar ei iesisera pe punte.
— Un concept interesant, replica Tuf. Dar neadevarat. Cele cinci navete de asolizare fac parte din Arca insasi, iar vechea nava comerciala am pastrat-o din motive sentimentale, pentru ca a fost prima mea ambarcatiune. Pe celelalte le-am procurat pe drum. Probabil ca ar fi trebuit sa curat puntea, la un moment dat, dar exista posibilitatea ca unele dintre navele acestea sa aiba oarecare valoare comerciala, de aceea m-am ferit s-o fac pana acum. Voi acorda problemei ceva atentie… Veniti cu mine!
Trecura printr-o serie de camere de primire, coborara prin mai multe coridoare pana ajunsera intr-un depozit de masini, in care erau parcate, unul langa altul, mai multe vehicule cu trei roti. Haviland Tuf il invita pe Kreen intr-unui, il aseza pe Dax intre ei, apoi conduse aparatul printr-un tunel ce parea ca se intinde pe kilometri intregi si in interiorul caruia rasuna ecoul. Din loc in loc erau insirate bazine de sticla, de marimi si forme diferite, pline cu lichide si geluri. In unele bazine se miscau niste siluete intunecate, greoaie, aflate in saci transparenti. Fapturile pareau ca se uita la ei, in timp ce treceau… Kreen gasi aceasta miscare aparenta oarecum teribila si inspaimantatoare. Haviland Tuf nu o baga in seama. Nu se uita nici in dreapta, nici in stanga, in timp ce conducea.
Tuf opri vehiculul intr-o incapere identica aceleia din care plecasera, il lua pe Dax in brate si-si conduse prizonierul, prin alt coridor, intr-o incapere confortabila, ingusta, prafuita, plina pana la refuz cu mobila. Ii arata lui Kreen un scaun si-si lua unul pentru el, asezandu-l pe Dax pe un al treilea, deoarece, cand statea asezat, burta il impiedica sa-l tina in poala.
— Acum, spuse Haviland Tuf, trebuie sa discutam.
Intr-o anumita masura, vastele dimensiuni ale navei pe care se afla il subjugasera pe Jaime Kreen; acum, insa, pe figura acestuia aparu un pic de ardoare.
— Nu avem despre ce discuta, zise el.
— Credeti ca nu? intreba Haviland Tuf. Nu sunt de acord. Nu doar generozitatea sufleteasca m-a impins sa va salvez dintr-o captivitate deloc onorabila. Mi-ati oferit un mister, dupa cum i-am declarat lui Dax, atunci cand ne-ati atacat prima oara. Misterele imi strica intotdeauna linistea. Ca atare, doresc o oarecare clarificare.
Pe figura slaba a lui Jaime Kreen aparu o expresie precauta.
— De ce te-as ajuta? Acuzatiile tale false m-au varat in puscarie. M-ai cumparat ca sclav. Si mi-ai rupt bratele! Nu-ti datorez nimic!
— Domnule, zise Haviland Tuf, privindu-si mainile mari, asezate pe pantecele-i imens, am stabilit deja ca imi datorati patru sute de standarzi. Sunt pregatit sa fiu rezonabil. Imi veti da o serie de raspunsuri. Pentru fiecare dintre ele, va voi reduce un standard din suma pe care mi-o datorati.
— Un standard! Absurd! Orice ai vrea sa cunosti, valoreaza mai mult de atat! Zece standarzi pentru fiecare
