raspuns! Nici un banut mai putin!
— Va asigur ca, oricare ar fi informatiile pe care le posedati, pentru mine nu valoreaza absolut nimic. Sunt mai mult curios. Sunt sclavul curiozitatii. E un defect al meu, unul pe care nu am putinta de a-l corecta, unul de pe urma caruia va aflati in situatia de a obtine avantaje. Va sfatuiesc insa sa nu incercati sa ma stoarceti prea mult. Refuz sa ma las santajat. Doi standarzi.
— Noua, raspunse Kreen.
— Trei, si nu voi merge mai departe. Imi pierd rabdarea. Chipul lui Tuf nu dezvaluia nici o emotie.
— Opt, zise Kreen. Nu incerca sa ma trisezi!
Haviland Tuf ramase tacut. Si nemiscat, cu exceptia ochilor, care-l urmareau pe Dax. Cotoiul mare, negru, casca si se scarpina. Dupa cinci minute de tacere, Kreen zise:
— Sase standarzi… e o nimica toata. Cunosc o gramada de lucruri importante, lucruri pe care Moise ar vrea sa le stie, Sase!
Haviland Tuf nu scoase o vorba. Minutele treceau.
— Cinci, relua Kreen, injurand. Haviland Tuf nu raspunse.
— Bine, marai tanarul, intr-un tarziu. Trei standarzi. Esti trisor si talhar, nu numai criminal. N-ai pic de etica.
— Voi ignora bombasticismul dumneavoastra, declara Haviland Tuf. Trei standarzi e suma agreata, deci. O banuiala subita m-a cuprins: ca veti incerca sa dati raspunsuri evazive sau confuze, astfel incat sa fiu silit sa pun mai multe intrebari pentru a elucida o mica particula de informatie. Va avertizez ca nu voi accepta asemenea nonsensuri, ia fel cum nu voi tolera nici o inselatorie. Pentru fiecare minciuna pe care veti incerca sa mi-o spuneti, voi adauga zece standarzi suplimentari la datoria dumneavoastra.
Kreen izbucni in ras.
— N-am intentia sa mint, Tuf. Dar, chiar daca as face-o, cum ai putea sa stii? Nu-s chiar atat de transparent!
Haviland Tuf isi permise un zambet, un zambet subtire, din varful buzelor, care-i atinse fata in treacat si disparu imediat.
— Domnule, va asigur ca voi sti de indata. Dax imi va comunica, exact in aceeasi maniera in care mi-a spus cat de mult veti reduce cererea absurda de zece standarzi, asa cum m-a avertizat de lasul atac al dumneavoastra de pe K’theddion. Dax este o felina, domnule, nu ma indoiesc ca va dati seama pana si dumneavoastra de acest lucru. Toate felinele au, cel putin partial, insusiri paranormale, dupa cum a putut constata omenirea de-a lungul istoriei, iar Dax este produsul final al unor generatii intregi de incrucisari si manipulari genetice, care l-au inzestrat cu mareata putere ce reprezinta caracteristica lui. Asadar, ne veti economisi o multime de timp si efort daca veti da raspunsuri complete, oneste. Desi talentele lui Dax nu-s suficient de sofisticate pentru a extrage concepte dificile, abstracte, din mintea dumneavoastra, va asigur ca el imi poate spune usor daca mintiti sau daca imi ascundeti ceva. Deci, avand toate acestea in minte, putem incepe?
Jaime Kreen se zgai veninos, la cotoiul urias. Dax casca din nou.
— Da-i drumul! mormai el, ursuz.
— Mai intai, incepu Tuf, exista misterul atacului dumneavoastra. Eu nu va cunosc, domnule. Imi sunteti cu desavarsire strain. Eu sunt un simplu negutator, iar serviciile mele aduc beneficii tuturor celor care ma angajeaza. Eu nu v-am ofensat in nici un fel. Si totusi, m-ati atacat. Acest lucru ridica mai multe probleme. De ce? Care a fost motivul actiunii? Ma cunoasteti de undeva? V-am ofensat prin vreo actiune pe care am uitat-o intre timp?
— Asta-i o singura intrebare sau patru? se interesa Kreen. Haviland Tuf isi incrucisa din nou mainile pe burta.
— Doar o orientare, domnule. Sa incepem cu aceasta intrebare: ma cunoasteti?
— Nu, raspunse Kreen. Am auzit de tine, asadar te stiu dupa reputatie. Tu si Arca ta sunteti unici si foarte celebri, Tuf. Si te-am recunoscut foarte usor, cand am trecut pe langa tine din intamplare, in restaurantul acela kytheddenean marunt. Gigantii solizi, fara par, cu piele alba, nu-s nemaipomenit de raspanditi.
— Trei standarzi, zise Tuf. Nu voi tine seama nici de insultele, nici de magulirile dumneavoastra. Deci, nu ma cunosteati. De ce m-ati atacat?
— Eram beat.
— Insuficient. Adevarat ca erati beat. Dar existau si alti clienti in local, oricare dintre ei fiind dispus sa va stea la dispozitie, daca ati fi cautat doar o simpla incaierare. Nu asta cautati. M-ati ales pe mine, dintre toti ceilalti. De ce?
— Nu-mi placi. Dupa criteriile mele, esti un criminal.
— Criteriile sunt variate, bineinteles, replica Haviland Tuf. Pe anumite planete, marimea mea ar reprezenta o crima. Pe altele, faptul ca dumneavoastra purtati cizme facute din piele de vaca ar fi fost pedepsit printr-o detentie indelungata. Deci, in acest sens, amandoi am putea fi considerati criminali. Dar sentimentul meu este ca ar fi nedrept sa judeci un om dupa orice legi, in afara de cele ale culturii in care a trait sau in care s-a mutat. In acest sens, eu nu sunt un criminal, iar raspunsul dumneavoastra este inca insuficient. Explicati-mi motivul pentru care nu ma agreati. De ce crime ma acuzati?
— Sunt un caritan, zise Kreen, apoi ofta. Poate ar trebui sa spun ca am fost un caritan. De fapt, am fost un administrator, desi doar de gradul sase. Moise mi-a distrus cariera. Te invinovatesc de crima de a-l fi ajutat pe Moise. E un lucru bine cunoscut. Nu ma plictisi cu negatiile tale.
Haviland Tuf se uita spre Dax.
— Pareti a spune adevarul, iar raspunsul dumneavoastra contine o cantitate rezonabila de informatie, desi ridica suficient de multe alte intrebari si-i departe de a fi limpede. Cu toate acestea, va voi face o favoare si voi considera ca-i un raspuns. Sase standarzi, deci. Iar urmatoarea mea intrebare va fi una simpla: cine-i Moise si ce este un caritan?
Jaime Kreen il privi neincrezator.
— Vrei sa-mi daruiesti sase standarzi? Nu te preface, Tuf! Nu ma las fraierit! Stii cine-i Moise!
— Intr-adevar stiu, intr-o anumita masura, replica Tuf. Moise este o figura mitica, asociata diferitelor religii ortodoxe crestine, o persoana despre care se presupune ca ar fi trait pe Vechiul Pamant, in trecutul foarte indepartat. Cred ca este oarecum asociat sau inrudit cu Noe, cel de la care isi trage numele Arca mea. Moise si Noe erau, probabil, frati. Detaliile imi scapa. Oricum, amandoi s-au numarat printre practicantii timpurii ai razboiului ecologic, un domeniu cu care sunt destul de familiarizat. Deci, intr-un fel, stiu cine este Moise. Totusi, acel Moise a murit de o perioada suficient de indelungata, asa ca e putin probabil ca el sa va fi distrus cariera, si cu atat mai putin probabil sa-i pese de vreo informatie pe care ati binevoi a mi-o transmite. In consecinta, trebuie sa deduc ca va referiti la un alt Moise, unul pe care nu-l cunosc. Aceasta, domnule, reprezenta esenta intrebarii mele.
— In regula, zise Kreen. Daca insisti sa te prefaci nestiutor, voi participa la jocul tau idiot. Un caritan este un cetatean de pe Caritate, dupa cum stii prea bine. Moise, care si-a ales singur acest nume, e un demagog religios care conduce Sfanta Restaurare Altruista. Cu ajutorul tau, el a condus o campanie devastatoare, de razboi ecologic, impotriva Orasului Sperantei, singura noastra arcologie mare, centrul vietii caritane.
— Doisprezece standarzi, spuse Tuf. Explicati mai departe. Kreen ofta si se foi pe scaun.
— Sfintii Altruisti au fost colonistii initiali ai Caritatii, cu secole in urma. Ei isi parasisera planeta de origine pentru ca susceptibilitatea lor religioasa fusese jignita de tehnologia avansata de acolo. Biserica Sfantului Altruism propovaduieste ideea conform careia izbavirea se obtine traind o viata simpla, apropiata de natura, prin suferinta si autosacrificare. Asadar, altruistii au venit pe o planeta noua si au suferit, s-au sacrificat si au murit foarte fericiti, timp de vreo suta de ani. Apoi, spre nenorocul lor, a venit un al doilea val de colonisti. Acestia din urma au construit arcologia numita Orasul Sperantei, au lucrat pamantul cu masini avansate, robotizate, au deschis un port spatial si, in general, au pacatuit fata de Dumnezeu. Mai rau, dupa cativa ani, copiii altruistilor au inceput sa dezerteze, in carduri, catre oras, pentru a se bucura un pic de viata. Dupa doua generatii, n-a ramas nimic din altruisti, cu exceptia catorva batrani. Atunci a aparut Moise, conducand miscarea pe care a numit-o Restaurare. S-a dus in Orasul Sperantei, a infruntat Consiliul Administratorilor si a cerut ca poporul sau sa fie lasat sa plece. Administratorii i-au explicat ca oamenii nu voiau sa plece. Moise nu s-a lasat impresionat. A spus ca, daca nu-i indeplinim dorinta, daca nu inchidem portul spatial si nu dezmembram Orasul Sperantei, pentru a trai alaturi de Dumnezeu, va aduce plagile peste noi.
— Interesant, zise Haviland Tuf. Continuati.
— Sunt banii tai, comenta Jaime Kreen. Ei bine, administratorii l-au dat afara in suturi pe Moise si toata
