Ridica mana intr-un gest care putea insemna binecuvantare, dar care putea insemna, la fel de bine, stai. Apoi imaginea se sterse de pe ecran.
— Deci, a castigat, spuse Jaime Kreen, cu o voce obosita.
— Asa pare a fi situatia, zise Haviland Tuf, scarpinandu-l pe Dax dupa ureche si mangaindu-l. In prezent, datoria dumneavoastra catre mine se ridica la doua sute optzeci si patru de standarzi, domnule.
— Da, mormai Kreen, banuitor. Si ce-i cu asta?
— As dori sa executati o misiune pentru mine. Veti cobori in secret pe suprafata planetei, veti localiza fostii conducatori ai Consiliului Administratorilor si-i veti aduce aici, pentru o discutie. In schimb, va voi scadea cincizeci de standarzi din datoria dumneavoastra actuala.
Jaime Kreen izbucni in ras.
— Nu fi ridicol, Tuf. Suma este absurd de mica pentru o misiune atat de periculoasa. Iar eu nu m-as angaja intr-o asemenea aventura chiar daca mi-ai face o oferta corecta… lucru pe care sunt sigur ca nu-l vei face. Ceva in genul de a-mi anula intreaga datorie si de a-mi plati, in afara de asta, doua sute de standarzi.
Haviland Tuf il mangaie pe Dax.
— Acest barbat Jaime Kreen ne considera niste prosti absoluti, zise el pisicii. In momentul urmator, banuiesc ca va cere chiar Arca, ba poate va pretinde si una, doua planete mai mici. Nu are simtul proportiilor.
Dax scoase un tors scurt, care putea sau nu sa insemne ceva. Tuf se uita din nou la tanar.
— Am o stare de spirit deosebit de generoasa si va voi permite sa profitati de mine in aceasta ocazie unica. O suta de standarzi, domnule. De doua ori cat merita aceasta sarcina marunta.
— Aiurea! replica Kreen. Sunt convins ca Dax iti spune ce cred despre oferta ta. Planul tau e o prostie. N-am idee daca membrii Consiliului mai sunt in viata sau au murit, daca pot fi gasiti in Orasul Sperantei sau in alta parte, daca-s liberi sau in inchisoare. Nu ma astept sa coopereze cu mine, daca apar aducand o convocare din partea ta, cel pe care-l stim ca fiind aliat cu Moise. Iar daca Moise ma captureaza, imi voi petrece restul vietii scurmand dupa napi. Si dupa toate probabilitatile, voi fi capturat. Unde intentionezi sa asolizez? Probabil ca Moise a pus un dispozitiv cu o inregistrare pentru a raspunde navelor care se apropie, dar pot sa pun pariu ca a postat paznici in jurul Portului Credintei. Gandeste-te la riscuri, Tuf! Nu accept un asemenea risc decat in schimbul anularii datoriei mele! Toata! Nici un standard mai putin, auzi? striga el, incrucisandu-si bratele la piept, cu un gest de incapatanare. Spune-i, Dax! Stii ca-s de neinduplecat!
Trasaturile albe ca fildesul ale lui Haviland Tuf ramasera impasibile, dar de pe buze ii scapa un oftat usor.
— Sunteti cu adevarat un om crud, domnule. Ma faceti sa regret ziua in care, din neglijenta, v-am povestit ca Dax este mai mult decat o felina obisnuita. Privati un batran de singurul lui instrument tranzactional folositor si-l escrocati fara mila cu aceasta atitudine inflexibila, aroganta. Iar eu n-am alta solutie decat sa cedez. Doua sute optzeci si patru de standarzi, deci. Asa ramane stabilit.
— In cele din urma ai devenit rezonabil, ranji celalalt. Bine. Voi lua Grifonul…
— Domnule, zise Haviland Tuf, nu veti face asta. Veti lua nava comerciala pe care ati remarcat-o pe puntea navetelor, Cornul abundentei cu bunuri excelente la preturi minime, nava cu care mi-am inceput cariera, cu multi ani in urma.
— Aia? Nici vorba, Tuf! Se vede de la o posta ca e stricata. Trebuie sa fac o asolizare dificila, in vreo zona pustie, si insist sa am un aparat capabil sa reziste la un pic de tratament dur. Imi dai Grifonul sau una dintre celelalte navete!
— Dax, vorbi din nou Tuf catre motanul ce statea linistit, mi-e teama pentru soarta noastra. Ne aflam inchisi, intr-un spatiu stramt, impreuna cu un idiot congenital, un om fara etica, fara afabilitate sau comprehensiune. Trebuie sa explic orice ramificatie evidenta a unei sarcini copilaresc de simple!
— Ce?
— Domnule, Grifonul este o naveta. Unica prin forma, incapabila de calatorii interstelare. Daca veti fi prins asolizand cu o asemenea nava, chiar si o persoana cu o inzestrare intelectuala mai mica decat a dumneavoastra va putea deduce ca o nava mai mare, precum Arca, a ramas pe orbita, tinand cont de faptul ca, de obicei, navetele au nevoie de ceva intre care sa faca naveta, si rareori se materializeaza din vidul cosmic. In schimb, Cornul abundentei cu bunuri excelente la preturi minime este un model comun din seria navelor produse in Avalon, cu posibilitati de propulsare complete, desi disfunctionale in momentul acesta. Intelegeti fondul problemei, domnule? Ati surprins diferenta esentiala dintre cele doua aparate?
— Da, Tuf. Dar, din moment ce n-am intentia sa ma las capturat, diferenta ramane doar teoretica. Totusi, imi placi. Pentru cincizeci de standarzi in plus fata de datoria mea, consimt sa folosesc Cornul abundentei.
Haviland Tuf nu spuse nimic.
Jaime Kreen dadu semne de neliniste.
— Dax iti spune ca voi accepta propunerea ta, daca vei astepta, nu? Ei bine, se insala! Nu mai poti sa ma fraieresti in felul asta, pricepi? adauga el, incrucisandu-si bratele si mai strans. Sunt o stanca. Sunt din otel. Sunt diamant in hotararea mea!
Haviland Tuf ii mangaie pe Dax si nu scoase o vorba.
— Asteapta cat iti place, Tuf, continua tanarul. De data asta, te voi pacali! Pot si eu sa astept. Vom astepta impreuna. Si nu voi ceda niciodata. Niciodata. Niciodata. NICIODATA!
Cand, dupa o saptamana si jumatate, Cornul abundentei cu bunuri excelente la preturi minime se intoarse de pe suprafata planetei Caritate, Jaime Kreen era insotit de trei persoane, fosti administratori de frunte ai Orasului Sperantei. Rej Laithor era o femeie in varsta, cu o figura colturoasa si cu par cenusiu ca otelul, fosta presedinta a Consiliului. Dupa victoria lui Moise, fusese nevoita sa se recalifice ca lucratoare la roata de tors. Ea era insotita de o femeie mai tanara si de un barbat solid, care lasa impresia ca odinioara fusese foarte gras, desi acum pielea ii atarna pe fata in falduri largi, galbene.
Haviland Tuf ii primi intr-o camera pentru conferinte. Cand Kreen ii conduse pe caritani inauntru, el statea in capul mesei, tinandu-si mainile incrucisate in fata, iar Dax zacea incolacit pe metalul lustruit.
— Sunt incantat ca ati putut veni, spuse el, dupa ce administratorii se asezara. Totusi pareti ostili si regret acest lucru. Voi incepe prin a va asigura ca n-am jucat nici un rol in vicisitudinile voastre.
— L-am interogat pe Kreen, dupa ce ne-a gasit, pufni Rej Laithor, si el mi-a pomenit despre pretentiile tale de nevinovatie. Nu cred in ele mai mult decat crede el. Orasul nostru, modul nostru de viata au fost distruse prin razboi ecologic, prin plagile pe care acel Moise Ie-a abatut asupra noastra. Calculatoarele noastre ne-au spus ca doar tu si aceasta nava sunteti capabili sa purtati un asemenea razboi.
— Intr-adevar, zise Haviland Tuf. V-as sugera atunci sa va ganditi sa va reprogramati calculatoarele, daca fac frecvent asemenea erori.
— Nu mai avem calculatoare, spuse barbatul pe un ton jalnic. Am fost seful programatorilor si ma simt ofensat de ideea ca n-as fi capabil!
— Esti incapabil, Rikken, altfel n-ai fi lasat paduchii sa infesteze sistemul! il repezi Rej Laithor. Asta, oricum, nu-l face mai putin vinovat pe Tuf. Erau paduchii lui.
— Nu detin monopolul paduchilor, declara, calm, Tuf, dupa care ridica o mana. Trebuie sa curmam aceasta palavrageala, fiindca nu ne duce nicaieri. Ar fi mai indicat sa discutam despre trista poveste si despre starea neplacuta a Orasului Sperantei, despre Moise si plagi. Poate ati auzit de Moise cel original, Moise de pe Vechiul Pamant, cel care a fost luat drept model de vrajmasul vostru. Acel stravechi Moise nu avea nici o nava de germinare, nici un fel de ustensile pentru razboi biologic. In schimb, avea un dumnezeu, care s-a dovedit la fel de eficient. Poporul lui era tinut in captivitate. Pentru a-l elibera, a trimis zece plagi asupra inamicilor sai. A urmat Moise al vostru acelasi model?
— Nu-i raspundeti pe gratis! exclama Jaime Kreen, din locul in care se afla, rezemat de usa.
Rej Laithor il privi de parca ar fi fost nebun.
— Am consultat povestea originala despre Moise, spuse ea, intorcandu-se spre Tuf. De indata ce au aparut plagile, am vrut sa stim la ce sa ne asteptam. Acest Moise a folosit aceleasi plagi ca si cel adevarat, dar a modificat un pic ordinea lor. Si am avut parte doar de sase, pentru ca in momentul acela Consiliul a cedat in fata cererilor altruistilor, a inchis Portul Credintei si a evacuat Orasul Sperantei. Uita-te la ele! exclama ea, ridicandu-si mainile. Priveste basicile, priveste bataturile astea! Ne-a imprastiat pe toti prin sate altruistice imputite, sa traim ca niste primitivi! Ne-a silit sa rabdam de foame! E nebun!
— Prima oara, Moise a transformat apele fluviului in sange, spuse Haviland Tuf.
— A fost dezgustator, interveni femeia cea tanara. Toata apa din arcologie, din bazinele de inot, de la
