inchis, precum cel al arcologiei voastre, unde o cantitate finita de contaminant ajungea pentru a indeplini sarcina. Un rau reprezinta un tel de-o magnitudine mai inalta. Injecteaza orice cantitate de chimicale doresti in apele lui si, mai devreme sau mai tarziu, va curge toata la vale, iar raul se va limpezi din nou. Moise crede, fara indoiala, ca vom ramane curand fara chimicale.
— De fapt, ce-ai folosit? intreba tanarul.
— Microorganisme care, spre deosebire de substantele chimice, se inmultesc, se reinnoiesc singure, raspunse Haviland Tuf. Chiar si apele Vechiului Pamant au facut obiectul unor asemenea maree rosii, dupa cum afirma inregistrarile CIE. Exista o planeta numita Scarne, pe care formele de viata similare sunt atat de virulente incat chiar oceanele sunt vesnic colorate, iar celelalte creaturi trebuie sa se adapteze sau sa piara. Cei care au construit Arca au vizitat Scarne si au luat de acolo material pentru clonare.
In noaptea aceea, stalpul de foc aparu langa cabana lui Moise si-i inspaimanta pe paznici, facandu-i sa fuga.
— Da-mi poporul inapoi! tuna el.
Moise se tari pana la usa si o deschise larg.
— Esti o amagire a Satanei, tipa el, dar eu nu ma las inselat! Pleaca! Nu vom bea din rau, trisorule! Exista fantani adanci din care putem lua apa, si, daca e nevoie, vom sapa si altele!
Stalpul de foc se agita si trosni:
— Desigur, dar nu veti face decat sa amanati inevitabilul. Eliberati oamenii din Orasul Sperantei, sau voi abate asupra voastra plaga broastelor!
— O sa-ti mananc broastele! racni Moise. Trebuie sa fie gustoase, delicioase!
— Broastele acelea vor veni din rau, adauga stalpul de foc, si vor fi mai teribile decat va puteti imagina!
— Nimic nu traieste in scursura aia otravita! Ai avut tu grija de asta! Apoi Moise tranti usa in urma sa si nu mai vru sa asculte stalpul de foc.
Paznicii pe care-i trimisese profetul la rau, in zori, se intoarsera insangerati si isterizati de groaza.
— Exista fapturi acolo, marturisi unul dintre ei. Se misca in raul de sange. Niste chestii serpuitoare, mici, stacojii, aproape cat un deget, dar cu picioare de doua ori mai lungi. Arata ca niste broaste rosii, numai ca, atunci cand ne-am apropiat, am vazut ca aveau dinti si sfasiau pestii morti. N-au mai ramas pesti, iar acum chestiile alea ce seamana cu niste broaste inoata peste tot. Apoi, Danei a incercat sa prinda una si a apucat-o cu mana, dupa care a tipat, iar aerul s-a umplut de acele fapturi blestemate, care sareau de parca ar fi zburat, muscand oamenii, sfasiindu-i daca se nimereau in calea lor. A fost groaznic! Cum sa lupti cu o broasca? S-o ciomagesti? S-o impusti? Cum?
Omul tremura in timp ce povestea.
Moise trimise alta echipa la rau, inarmata cu saci, otrava si torte. Aceasta se intoarse intr-o deruta totala, carand doi dintre membrii ei. Un barbat muri in dimineata aceea, cu gatul sfartecat de o broasca. Altul se prapadi, cateva ore mai tarziu, din cauza febrei declansate de muscaturi.
Spre seara, tot pestele disparuse. Broastele incepura sa migreze din rau spre sate. Altruistii sapara santuri si le umplura cu apa si foc. Broastele sarira peste ele. Altruistii luptara cu cutite, ciomege si foc, unii chiar cu arme moderne, pe care le luasera de la oraseni. Pana in zori, mai murira inca sase oameni. Moise si adeptii lui se retrasera in spatele usilor baricadate.
— Oamenii nostri sunt afara, in aer liber, se arata ingrijorat Jaime Kreen. Broastele vor navali in tabere si-i vor ucide.
— Nici vorba! — raspunse Haviland Tuf. Daca Rej Laithor va reusi sa-si tina subordonatii calmi si linistiti, nu vor avea de ce sa se teama. Broastele-sangerii de pe Scarne sunt, in principal, mancatoare de hoituri. Ataca fapturi vii, mai mari decat ele, doar atunci cand sunt agresate sau cand simt spaima acestora.
Kreen paru neincrezator, apoi, treptat, incepu sa zambeasca.
— Iar Moise se scalda in teama! Grozav, Tuf!
— Grozav, repeta celalalt.
In vocea lui Tuf nu exista nimic ce ar fi putut sa indice fie aprobare, fie batjocura. Dar Dax era in bratele lui, iar Kreen observa, deodata, ca pisica statea locului, teapana, zburlindu-se lent.
In noaptea aceea, stalpul de foc se duse nu la barbatul care-si spunea Moise, ci la refugiatii din Orasul Sperantei, care stateau ghemuiti, plini de spaima, in tabara lor improvizata, pandind navala broastelor de dincolo de ingraditura care-i despartea de altruisti.
— Rej Laithor, spuse stalpul de foc, dusmanii vostri s-au inchis in spatele usilor baricadate. Sunteti liberi! Plecati! Dumneavoastra preluati conducerea oamenilor si indrumati-i inapoi in arcologie. Mergeti incet, fiti atenti unde calcati, evitati miscarile bruste. Faceti aceste lucruri fara greseala, iar broastele nu va vor vatama. Curatati si reparati Orasul Sperantei si pregatiti cei patruzeci de mii de standarzi ai mei.
Inconjurata de administratorii cu grade inferioare, Rej Laithor privi spre flacarile invartejite.
— Moise ne va ataca de indata ce vei pleca, Tuf! striga ea. Termina-l! Slobozeste celelalte plagi!
Stalpul de foc nu spuse nimic. Se rasuci si trosni vreme de mai multe minute, apoi disparu complet.
Incet, oamenii din Orasul Sperantei incepura sa iasa din tabara, pasind cu multa atentie.
— Generatoarele functioneaza din nou, ii raporta Jaime Kreen lui Tuf, dupa doua saptamani. Curand, orasul va fi ca inainte. Dar asta reprezinta doar jumatate din intelegere. Moise si cei ce-l urmeaza stau suparati in satele lor. Broastele-sangerii au murit aproape toate, pentru ca nu mai exista cadavre cu care sa se hraneasca, exceptandu-le pe ale lor. Iar raul da semne de limpezire. Cand vei dezlantui paduchii asupra lor? Dar mustele? Ar merita si ei sa se scarpine!
— Luati Grifonul, ordona Haviland Tuf, si aduceti-l pe Moise la mine, fie ca vrea, fie ca nu vrea! Faceti asta si o suta de standarzi din fondurile orasului va vor apartine.
Jaime Kreen paru uluit.
— Pe Moise? De ce? Moise este dusmanul nostru. Daca iti inchipui ca poti sa schimbi tabara si sa inchei un targ cu el, ca sa ne vinzi in sclavie pentru un pret mai bun…
— Domoliti-va suspiciunile, replica Tuf, mangaindu-l pe Dax. Intotdeauna, oamenii gandesc despre noi ce-i mai rau, Dax. Poate ca trista noastra soarta este de a fi intotdeauna banuiti… Vreau doar sa port o discutie cu Moise, i se adresa el din nou lui Kreen. Faceti asa cum v-am spus.
— Nu mai sunt dator fata de tine, Tuf! replica taios tanarul. Te ajut doar in calitate de caritan patriot. Explica-mi motivele tale si, poate, iti voi indeplini rugamintea. Altfel, n-ai decat sa-ti faci treaba singur. Eu refuz.
Si, zicand acestea, Kreen isi incrucisa bratele.
— Domnule, zise Haviland Tuf, sunteti constient de numarul pranzurilor si al urcioarelor cu bere pe care le- ati consumat la bordul Arcei de cand balanta noastra de conturi a fost echilibrata? Va dati seama cat aer de-al meu ati respirat, de cate ori ati folosit facilitatile grupului sanitar? Eu sunt constient pe deplin de toate aceste lucruri. Stiti ca pretul obisnuit al unei calatorii din K’theddion pana pe Caritate este de trei sute saptezeci si noua de standarzi? Toate aceste sume pot fi adaugate foarte usor la datoria dumneavoastra. Am evitat acest lucru, spre marele meu dezavantaj, doar pentru ca mi-ati asigurat unele comoditati minore. Vad acum ca indulgenta mea a fost o eroare. Voi rectifica imediat aceasta greseala din evidentele mele.
— Nu incerca nici o cacealma, Tuf! spuse Kreen, incapatanat. Suntem chit si ne aflam la mare distanta de inchisoarea de pe K’theddion. Pretentiile pe care le ai, valabile sub incidenta legilor absurde de pe acea planeta, sunt nule si neavenite pe Caritate.
— Legile din K’theddion si de pe Caritate imi sunt indiferente, cu exceptia cazului cand servesc scopurilor mele, replica foarte calm Haviland Tuf. Eu sunt propria-mi lege, Jaime Kreen. Iar daca voi decide sa ramaneti sclavul meu pana in ultima zi a vietii dumneavoastra, nici Rej Laithor, nici Moise, nici propria dumneavoastra bravada nu va vor putea ajuta.
Tuf spusese cuvintele ca de obicei, lent, calm, cu vocea lui de bas, lipsita de expresivitate.
Dar Jaime Kreen simti, brusc, ca-l ia cu frig. Si facu ce i se ceruse.
Moise era un barbat inalt, puternic, dar Tuf ii povestise lui Jaime Kreen despre meditatiile nocturne ale acestuia, asa ca a fost destul de usor sa-l astepte intr-o seara pe dealurile din spatele satului, impreuna cu trei tovarasi, sa se ascunda in tufisuri si sa navaleasca asupra lui in timp ce trecea pe langa ei. Unul dintre insotitorii lui Kreen sugera sa-l ucida imediat pe conducatorul altruistilor, dar tanarul interzise o asemenea fapta. Il carara pe Moise, inconstient, pe Grifonul care-i astepta, apoi Kreen le dadu voie celorlalti sa plece.
