Jaime Kreen parea ganditor.
— Ai blufat, Tuf, spuse el. Nu esti Dumnezeu. Ce ne-ai aratat erau doar simulari. N-ai fi putut face toate lucrurile acelea. Dar poti programa un calculator sa arate orice.
— Desigur, replica Haviland Tuf.
— Desigur, facu Jaime Kreen, incingandu-se. L-ai speriat teribil pe Moise, dar pe mine nu m-ai inselat o clipa cu spectacolul tau de imagini. Grindina te depaseste. Bacterii, boli, molime — toate astea tin de sfera razboiului ecologic. Poate chiar si acea faptura-intuneric, desi cred ca doar ai imaginat-o. Dar grindina este un fenomen meteorologic — n-are de-a face cu biologia sau cu ecologia. Ai facut o greseala, Tuf. Dar a fost o tentativa draguta ce l-a transformat pe Moise intr-un om umil.
— Umil, fu de acord Haviland Tuf. Fara indoiala, ar fi trebuit sa meditez si sa planuiesc totul mai atent, inainte de a incerca sa insel un om cu priceperea si perspicacitatea dumneavoastra… De fiecare data, mi-ati zadarnicit micile mele scheme…
— Imi datorezi o suta de standarzi pentru ca l-am adus pe Moise aici si l-am dus inapoi, chicoti Kreen.
— Domnule, spuse Haviland Tuf, n-as fi uitat niciodata o asemenea datorie. Nu-i necesar sa ma sacaiti.
Deschise cutia pe care tanarul o adusese de pe Caritate si ii plati o suta de standarzi.
— Veti gasi un sas pentru persoane, convenabil, in sectia noua, chiar langa usa pe care scrie Controlul Climatului.
— Sas? se incrunta Kreen. Ce vrei sa spui?
— Domnule, cred ca-i evident! Ma refer la un sas, un dispozitiv prin care puteti pleca de pe Arca fara ca pretioasa mea atmosfera sa plece o data cu dumneavoastra. Din moment ce nu aveti o nava, ar fi o prostie sa folositi sasul imens de aici. O iesire mai mica, pentru persoane, poate fi gasita, dupa cum am spus, in sectia noua.
Kreen arata consternat.
— Ai de gand sa ma arunci peste bord?
— Nu-i cea mai buna alegere de cuvinte, spuse Haviland Tuf. Suna prea aspru. Dar cu greu as putea sa va retin la bordul Arcei, iar daca ati pleca in una dintre navetele mele, ar trebui sa fie cineva care s-o aduca inapoi. Cu greu mi-as permite sa sacrific o piesa de echipament valoroasa, doar pentru confortul dumneavoastra personal!
— Solutia dilemei tale e simpla, replica tanarul, enervandu-se. Ne urcam amandoi in Grifon, ma duci in Portul Credintei, apoi te intorci pe nava ta.
Haviland Tuf il mangaie pe Dax.
— Interesant, zise el. Totusi, nu cred ca merge… Trebuie sa intelegeti ca o asemenea calatorie va constitui un deranj deosebit pentru mine. Cu siguranta ca ar trebui sa fiu platit pentru osteneala mea…
Timp de un minut, Jaime Kreen privi figura linistita, alba, a lui Haviland Tuf, apoi ofta si-i dadu acestuia cei o suta de standarzi.
7. MANA DIN CER
Armada s’uthlameza parcurgea iute marginea sistemului solar, pe un traseu de interceptare a Arcei, miscandu-se prin intunericul catifelat al spatiului cosmic cu supletea impunatoare, tacuta, a tigrului ce se abate asupra prazii.
Haviland Tuf statea in fata consolei principale, urmarind sirurile de ecrane si monitoare de calculator cu miscari scurte, atente, ale capului. Flota care ii iesea in intampinare parea, cu fiecare clipa ce trecea, tot mai formidabila. Instrumentele lui descoperisera circa paisprezece nave importante si un roi de nave mai mici de lupta. Noua globuri alb-argintii, pline cu armament necunoscut, faceau parte din aripile formatiei. Patru crucisatoare lungi, negre, cu carcasele intunecate trosnind de energie, serveau drept avangarda flancurilor. Nava amiral, din centru, era un fort colosal in forma de farfurie, cu un diametru pe care senzorii lui Tuf il masurasera ca avand sase kilometri. Cea mai mare nava pe care o vazuse Haviland Tuf din ziua aceea, cu mai bine de zece ani in urma, cand zarise pentru prima oara epava Arcei. Navele de lupta roiau in jurul farfuriei ca niste insecte furioase, gata sa intepe.
Figura palida, lunga, lipsita de par, a lui Tuf ramase calma, indescifrabila. Dar in poala sa Dax scoase un sunet de durere, cand uriasul isi stranse degetele.
Sclipirea unei lumini indica solicitarea unei comunicatii. Haviland Tuf clipi, se intinse cu un calm deliberat si accepta apelul.
Se asteptase ca pe ecranul din fata lui sa apara o figura. Fu dezamagit. Figura celui din fata lui era ascunsa de un vizor din plastotel negru, ce facea parte din casca unui costum de lupta, lustruit oglinda. O reprezentare stilizata a globului S’uthlam-ului impodobea creasta ce se ridica deasupra fruntii. In spatele vizorului, sclipeau rosu, ca niste ochi arzatori, senzori cu spectru larg. Ii aminteau lui Tuf de un om antipatic pe care-l cunoscuse candva.
— Nu era necesar sa va imbracati oficial in cinstea mea, zise Tuf cu voce inexpresiva. Mai mult, desi dimensiunile garzii de onoare pe care mi-ati trimis-o in intampinare imi gadila, intr-un fel, vanitatea, consider ca o escadrila mult mai mica si mai putin impresionanta ar fi fost arhisuficienta. Prezenta formatie este atat de intinsa, atat de formidabila, incat te face sa-ti pierzi cumpatul. Un om cu o fire mai putin increzatoare ar putea fi tentat sa inteleaga eronat scopul ei si s-o suspecteze de o oarecare intentie de intimidare.
— Aici Wald Ober, comandantul Flotilei de Aparare Planetara a S’uthlamului, escadra sapte, anunta figura macabra de pe ecran, cu o voce profunda, distorsionata.
— Escadra sapte, repeta Tuf. Intr-adevar… Asta sugereaza posibilitatea existentei a cel putin alte sase formatii la fel de infricosatoare. Se pare ca apararea planetara s’uthlameza a crescut ceva de la ultima mea vizita.
Wald Ober nu era interesat de parerea lui.
— Preda-te imediat sau vei fi distrus! spuse el grosolan.
Tuf clipi.
— Ma tem ca-i vorba de o neintelegere teribila.
— Intre Republica Cibernetica a S’uthlam-ului si asa-zisa alianta dintre Vandeen, Jazbo, Planeta lui Henry, Skrymir, Roggandor si Triunicul Azur exista stare de razboi. Ai intrat intr-o zona interzisa. Preda-te sau vei fi distrus!
— Va inselati in privinta mea, domnule. Sunt neutru in aceasta nefericita infruntare despre care n-am stiut nimic pana in acest moment. Nu fac parte din nici o factiune, cabala sau alianta si ma reprezint doar pe mine, un inginer ecolog cu cele mai binevoitoare motivatii. Va rog sa nu va alarmati din cauza dimensiunilor navei mele. Cu siguranta ca stimatii paienjenei si cibertehi din Port S’uthlam n-au uitat cu desavarsire, in cinci ani, precedenta mea vizita pe prea-interesanta dumneavoastra planeta. Eu sunt Haviland…
— Stim cine esti, Tuf, zise Wald Ober. Am recunoscut Arca de indata ce-a incetat accelerarea. Alianta nu are nici un crucisator lung de treizeci de kilometri, slava vietii! Am primit ordine speciale de la Inaltul Consiliu sa-ti pandesc aparitia.
— Intr-adevar…
— De ce crezi ca escadra se inchide in jurul tau? intreba Ober.
— Sperasem ca-i un gest de bun venit plin de afectiune. O escorta prieteneasca, aducand distinctii, salutari si daruri constand in cosuri cu ciuperci dolofane, proaspete, aromate. Vad ca aceasta presupunere a fost neintemeiata.
— Acesta-i al treilea si ultimul avertisment, Tuf! Vom fi in pozitie de atac in mai putin de patru minute standard. Preda-te acum sau vei fi distrus!
— Domnule, raspunse Tuf, inainte de a face o greseala groaznica, va rog sa va consultati superiorii. Sunt convins ca la mijloc e doar o lamentabila eroare de transmisie.
— Ai fost judecat in lipsa si gasit vinovat de a fi criminal, eretic si dusman al poporului s’uthlamez.
— Am fost interpretat gresit intr-un mod grosolan, protesta Tuf.
— Ai scapat de flotila acum zece ani, Tuf. Sa nu-ti inchipui ca o s-o faci si acum! Tehnologia s’uthlameza n-a ramas pe loc. Armamentul nostru cel nou va strapunge scuturile tale defensive demodate, iti promit eu!
