mea intristare, fara a se tine seama de faptul ca m-am asezat de doua ori intre S’uthlam si foametea in masa, molime, canibalism, epidemii, prabusire sociala si alte evenimente neplacute si inoportune. Mai mult, chiar si cele mai prost educate rase respecta, de obicei, o anumita eticheta rudimentara fata de cei ce le aduc unsprezece milioane de standarzi care, dupa cum va reamintiti, reprezinta valoarea restului datoriei mele catre Portul S’uthlam-ului. Deci aveam toate motivele sa ma astept la o primire de o natura intrucatva diferita.
— Ai gresit, zise femeia.
— Intr-adevar. Acum, ca am aflat ca ocupati cea mai inalta functie de pe S’uthlam, iar nu o pozitie modesta intr-o ferma penitenciara, sunt cu atat mai uluit ca Flotila de Aparare Planetara a gasit necesar sa ma salute cu amenintari fioroase, bombastice, avertismente si exclamatii ostile.
— La ordinul meu, Tuf, spuse Tolly Mune, scarpinandu-l pe Ciomag dupa ureche.
Tuf isi incrucisa mainile pe burta.
— Astept explicatiile dumneavoastra.
— Cu cat lucrurile se schimba…, incepu ea.
— Fiind deja satul de acest cliseu, cred ca percep ironia implicata in el, asa ca nu-i nevoie sa-l repetati iar si iar, la nesfarsit. Daca veti incepe cu fondul problemei, v-as fi profund recunoscator.
— Cunosti situatia noastra, ofta ea.
— In linii generale, da, admise Tuf. S’uthlam-ul sufera de un exces de omenire si de lipsa de hrana. De doua ori am efectuat demonstratii formidabile de inginerie ecologica, pentru a permite s’uthlamezilor sa indeparteze spectrul foametei, ce le dadea tarcoale ranjind. Amanuntele crizei alimentare se schimba de la an la an, dar cred ca fondul problemei ramane cel pe care l-am schitat.
— Ultima extrapolare este cea mai rea.
— Intr-adevar? Imi amintesc ca S’uthlam se afla la o suta noua ani standard de foametea la nivel planetar si de colapsul social, presupunand ca recomandarile si sugestiile mele au fost implementate constiincios.
— Am incercat, fir-ar sa fie! Incercam. Animalele-de-carne, pastaile, ororo, esarfa neptuniana — totul. Dar schimbarea a fost doar partiala. Prea multi oameni puternici n-au dorit sa renunte la mancarea de lux pe care o preferau, asa ca exista inca parcele intinse de sol agricol destinate cresterii turmelor de animale, ferme intregi plantate cu neoiarba, omnigraunte si nanograu — chestii de felul asta. Mai mult, curba populatiei a continuat sa creasca mai iute ca niciodata, iar amarata aia de Biserica a Evolutiei Vietii predica sanctitatea vietii si rolul de aur al reproducerii in evolutia umanitatii in transcendenta spre dumnezeire.
— Care-i estimarea actuala?
— Doisprezece ani.
— Pentru a dramatiza situatia, puneti-l pe comandantul Wald Ober sa numere timpul ramas, pe reteaua video. O asemenea demonstratie ar evidentia o stare de urgenta, ceea ce le-ar sugera, probabil, s’uthlamezilor ca trebuie sa apuce pe o cale mai buna. Tolly Mune tresari.
— Scuteste-ma de glumele tale, Tuf! Acum sunt prim consilier, ce naiba, si vad fata urata a catastrofei! Razboiul si lipsa de hrana sunt doar o parte a ei. Nici nu-ti imaginezi cu ce fel de probleme trebuie sa ma confrunt!
— Poate nu in amanunt, dar liniile principale sunt usor de dedus. Nu pretind ca-s atotcunoscator, dar orice persoana rezonabil de inteligenta poate observa anumite fapte, iar din ele sa ajunga la anumite concluzii. Poate eronate. Fara Dax nu pot discerne adevarul. Dar cred ca nu ma insel.
— Ce amarate de fapte? Ce concluzii?
— In primul rand, S’uthlam e in stare de razboi cu Vandeen si cu aliatii acesteia. Deci pot deduce ca factiunea tehnocrata, care a dominat candva politica s’uthlameza, a cedat puterea rivalei sale, factiunea expansionista.
— Nu chiar, zise Tolly Mune, dar ai prins corect ideea amarata. Expansionisti au castigat locuri la toate alegerile de cand ai plecat, dar i-am tinut departe de putere cu ajutorul unei coalitii guvernamentale. Aliatii au afirmat limpede, cu ani in urma, ca un guvern expansionist inseamna razboi. Ce dracu’, nu avem un guvern expansionist, dar au pornit oricum razboiul afurisit! In ultimii cinci ani, am avut noua primi consilieri. Eu sunt cea mai noua in functie si probabil nu ultima.
— Grozavenia extrapolarilor curente sugereaza ca razboiul n-a atins inca populatia dumneavoastra.
— Nu, slava vietii! Eram pregatiti cand a aparut flota de razboi aliata. Nave noi, sisteme de armament noi, totul construit in secret. Cand aliatii au vazut ca-i asteptam, au dat inapoi, fara sa traga o rafala. Dar se vor intoarce, lua-i-ar dracu’! E doar o problema de timp. Am primit rapoarte ca pregatesc o lovitura importanta.
— Pot sa deduc, din atitudinea dumneavoastra generala, din starea de disperare, ca pe S’uthlam conditiile se deterioreaza rapid.
— De unde naiba stii asta?
— Este un lucru evident, raspunse Tuf. Extrapolarea dumneavoastra poate indica foamete in masa si colaps peste doisprezece ani standard, dar e greu de crezut ca viata s’uthlameza poate ramane placuta si linistita pana cand va suna ceasul, iar lumea dumneavoastra se va face brusc tandari. O asemenea idee e ridicola. Intrucat va aflati acum atat de aproape de marginea prapastiei, e de asteptat ca multe dintre calamitatile simptomatice unei culturi ce se dezintegreaza sa fi aparut deja.
— Lucrurile sunt… ce naiba, de unde sa incep?
— Inceputul este, de multe ori, locul cel mai potrivit.
— E poporul meu, Tuf. Acolo se invarte planeta mea. O planeta buna. Dar in ultimul timp… daca n-as sti ca nu-i asa, as crede ca nebunia e contagioasa. Criminalitatea a crescut de doua ori de la ultima ta vizita, uciderile de cinci ori, sinuciderile de peste douazeci de ori. Disfunctionalitatile au devenit ceva obisnuit, ceva zilnic — blocari de circulatie, caderi de sisteme energetice, greve aleatorii, vandalisme. Am primit rapoarte despre cazuri de canibalism in suburbii — nu cazuri izolate, ci bande intregi de amarati de canibali! Au aparut societati secrete de tot soiul. Un grup a capturat o fabrica de hrana, a pastrat-o doua saptamani si a dus o batalie decisiva cu politia planetara. Alta adunatura de ticniti obisnuia sa rapeasca femei gravide si…
Tolly Mune se cutremura, iar Ciomag sasai.
— Mi-e greu sa vorbesc despre asta, continua ea, dupa cateva clipe. O femeie insarcinata a reprezentat intotdeauna ceva deosebit pentru s’uthlamezi, dar acesti… imi vine greu sa-i numesc oameni, Tuf. Creaturile alea si-au dezvoltat un gust pentru…
Haviland Tuf ridica mana, cu palma in afara.
— Nu spuneti nimic mai mult. Am inteles. Continuati.
— Si s-au ivit o multime de maniaci solitari. Cineva a aruncat deseuri extrem de toxice in rezervorul unei fabrici de hrana, acum optsprezece luni. Mai mult de o mie doua sute de morti. Cultura de masa… S’uthlamezii au fost intotdeauna toleranti, dar in ultimul timp se exagereaza cu toleranta, daca intelegi ce vreau sa spun. Se remarca o crestere obsedanta a mutilarilor, mortii, violentei. Am intampinat o rezistenta importanta in incercarea de a recroi ecosistemul conform recomandarilor tale. Animalele-de-carne au fost otravite, aruncate in aer, campurile cu pastai incendiate… Bande organizate pentru amuzament vaneaza afurisitii de plutitori-pe-vant cu harpoane, din planoare la mare altitudine. Nu mai exista nici urma de bun simt. Consensul religios… Au aparut tot felul de culte salbatice. Si razboiul! Sfanta viata stie cati vor muri, dar razboiul e la fel de popular — pe dracu’ — cred ca-i mai popular decat sexul!
— Intr-adevar… Nu sunt surprins. Inteleg ca iminenta dezastrului ramane un secret, bine pazit, al Inaltului Consiliu, ca in anii trecuti.
— Din nefericire, nu. O consiliera din grupul minoritar a decis ca nu trebuie sa-si tina gura, asa ca a chemat amaratii de reporteri si a vomitat stirea pe toate canalele. Cred ca voia sa castige cateva milioane de voturi in plus. Dracu’ s-o ia, i-a mers! Dar a declansat alt scandal afurisit si a obligat alt prim consilier sa paraseasca functia. Numai ca in momentul ala nu mai ramasese nici un loc in care sa gaseasca alta victima de sacrificat, asa ca s-au uitat in sus. Ghici pe cine au inhatat? Pe favorita videospectacolelor, pe birocrata controversata, pe Maica Paianjen!
— Evident, va referiti chiar la dumneavoastra, zise Tuf.
— Pe atunci, nimeni nu ma mai ura. Am reputatia ca-s eficienta, resturi ale unei imagini populare romantice si minimal acceptate de majoritatea factiunilor importante din consiliu. Asta s-a intamplat acum trei luni. De atunci, am avut parte de o slujba infernala, ranji ea cu amaraciune. Vandeenii ascultau stirile noastre. Au anuntat, simultan cu promovarea mea afurisita, citez, ca S’uthlam-ul reprezinta o amenintare pentru pacea si stabilitatea zonei, sfarsit citat, si si-au strans aliatii, sa decida ce sa faca in privinta noastra. In cele din urma, adunarea lor
