ne-a adresat un ultimatum: sau introducem imediat ratii si controlul obligatoriu al nasterilor, sau alianta va ocupa S’uthlam-ul si ne va sili sa facem ce-au cerut.
— O solutie corecta, dar nu una plina de tact, comenta Tuf. De aici, actualul razboi. Dar toate acestea nu explica atitudinea dumneavoastra fata de mine. Odinioara, am fost in stare sa ofer de doua ori sprijin planetei dumneavoastra. Cu siguranta ca nu voi renunta, intr-o a treia imprejurare, la indatoririle mele profesionale.
— Mi-am imaginat ca o sa faci tot ce-i posibil. Numai ca ai sa ne ajuti cum vrem noi. Da, ne-ai ajutat, dar intotdeauna cum ai vrut tu, iar solutiile tale s-au dovedit a fi, din nefericire, nepermanente.
— V-am avertizat in repetate randuri ca eforturile mele erau simple carpeli, replica Tuf.
— Avertismentele nu contin calorii, Tuf. Imi pare rau, nu avem de ales! De data asta, nu-ti putem permite sa lipesti un bandaj peste hemoragia noastra si s-o stergi. Randul viitor cand o sa vii sa vezi ce mai facem, n-o sa mai gasesti planeta asta amarata. Avem nevoie de Arca, Tuf. In permanenta. Suntem pregatiti s-o folosim. Cu zece ani in urma, ai spus ca biotehnica si ecologia nu reprezentau domenii in care sa fim experti. Ai avut dreptate. Atunci. Dar vremurile se schimba. Suntem una dintre cele mai avansate planete din civilizatia umana, iar de un deceniu ne-am dedicat majoritatea efortului educational pentru pregatirea ecologilor si biotehilor. Predecesorii mei au adus teoreticieni de frunte de pe Avalon, Newholme si de pe vreo alte zece planete. Oameni stralucitori. Genii. Am reusit chiar sa ademenim cativa vrajitori geneticieni importanti de pe Prometheus.
Isi mangaie pisica si zambi.
— Ei au contribuit la producerea lui Ciomag. Foarte mult.
— Intr-adevar…, facu Haviland Tuf.
— Suntem pregatiti sa folosim Arca. Oricat de capabil ai fi, Tuf, esti doar un amarat de om singur. Vrem sa pastrezi nava de germinare pe orbita permanenta in jurul S’uthlam-ului, cu o echipa completa la bord, alcatuita din doua sute de savanti si tehnicieni geneticieni de frunte, incat astfel sa putem rezolva criza de hrana zilnic. Nava, biblioteca de celule si toate informatiile ramase doar in calculatoarele ei reprezinta ultima noastra speranta, si cea mai buna, poti sa-ti dai seama de asta. Crede-ma, Tuf, nu i-am dat ordin lui Ober sa captureze nava fara sa iau in considerare orice opinie afurisita de care mi-am putut aduce aminte. Stiu ca n-o s-o vinzi niciodata, fir-ar sa fie! Ce mi-a ramas de ales? Nu vrem sa te inselam. O sa primesti un pret cinstit. Am insistat asupra acestui lucru.
— Asta ar implica sa raman in viata dupa captura, ii atrase atentia Tuf. O presupunere destul de indoielnica.
— Acum esti in viata si o sa cumpar nava asta blestemata. Poti sa ramai la bord, sa lucrezi cu oamenii nostri. Sunt pregatita sa-ti ofer angajarea pe viata. Fixeaza-ti singur salariul, cat vrei. Vrei sa pastrezi cele unsprezece milioane de standarzi? Sunt ale tale. Vrei sa botezam planeta asta amarata cu numele tau? Spune, si asa va fi!
— Planeta S’uthlam sau planeta Tuf, tot suprapopulata va ramane, replica Haviland Tuf. Daca as fi de acord cu achizitionarea propusa, intentia dumneavoastra va fi, neindoielnic, sa folositi Arca pentru cresterea productivitatii calorice, pentru a hrani populatia dumneavoastra flamanda.
— Bineinteles!
Figura lui Tuf era senina, lipsita de orice expresie.
— Sunt incantat sa aflu ca nu v-a trecut prin minte, nici dumneavoastra, nici vreunuia dintre asociatii dumneavoastra din Inaltul Consiliu, sa utilizati Arca in modul sau initial de folosire, adica drept instrument pentru razboiul biologic. Din pacate, am pierdut acea inocenta binefacatoare pe care o stiati si acum ma aflu prada viziunilor cinice, lipsite de mila, in care Arca aduce prapad ecologic pe Vandeen, Skrymir, Jazbo si pe alte planete ale aliatilor, pana la nivel de genocid. In felul acesta, planetele respective vor fi pregatite pentru colonizare masiva. Ceea ce, dupa cum imi amintesc, reprezinta politica sustinuta de zgomotoasa dumneavoastra factiune a expansionistilor.
— O insinuare chiar afurisita! se rasti Tolly Mune. Viata este sacra pentru s’uthlamezi!
— Intr-adevar. Dar, fiind un cinic, nu ma pot impiedica sa cred ca, pana la urma, s’uthlamezii vor decide ca unele vieti sunt mai sacre decat altele.
— Ma cunosti destul de bine, Tuf! spuse femeia pe un ton rece, decis. N-as permite asa ceva.
— Iar daca un asemenea plan s-ar pune in aplicare cu toata impotrivirea dumneavoastra, sunt convins ca scrisoarea dumneavoastra de demisie va fi redactata in termeni foarte duri, zise calm Tuf. Gasesc acest lucru insuficient de linistitor si am o banuiala, da, o banuiala, ca in aceasta privinta aliatii impartasesc temerile mele.
Tolly Mune il scarpina pe Ciomag sub barbie. Cotoiul incepu sa maraie profund din gat. Amandoi se uitara la Tuf.
— Tuf, zise ea, in joc sunt milioane de vieti. Poate miliarde. Pot sa-ti arat lucruri de care sa ti se increteasca parul. Daca ai avea vreun fir de par amarat…
— Intrucat n-am, este vorba, evident, de o metafora.
— Daca esti de acord sa vii cu naveta in Casa Paianjenului, putem lua ascensorul pana pe suprafata planetei…
— Nici nu ma gandesc. Mi se pare evident neintelept sa las Arca singura, neaparata, avand in vedere climatul de beligeranta si neincredere care clocoteste acum pe S’uthlam. Mai mult, desi ati putea sa ma considerati capricios si increzut, am descoperit, cu trecerea anilor, ca am pierdut si micul grad de toleranta pe care-l aveam candva pentru multimi ingramadite, galagie, priviri nerusinate, maini nedorite si portii mici de mancare fara gust. Din cate imi amintesc, acestea sunt principalele delicii ce pot fi gasite pe suprafata S’uthlam- ului.
— Nu vreau sa te amenint, Tuf…
— Dar sunteti pe cale s-o faceti.
— Mi-e teama ca nu ti se va permite sa parasesti sistemul solar. Nu incerca sa ma amagesti, cum ai facut cu Ober. Afacerea cu bomba e o scorneala. Stim amandoi asta.
— Mi-ati descoperit inselaciunea, zise Tuf, cu voce inexpresiva. Ciomag sasai la el.
Tolly Mune se uita, uimita, la cotoiul cel mare.
— Nu-i adevarat? intreba ea, ingrozita. Oh, drace!
Tuf se angaja intr-o lupta tacuta, a privirilor, cu felina argintie-cenusie. Nici unul dintre ei nu clipi.
— Nu conteaza! Esti aici, si aici o sa ramai! Resemneaza-te! Noile noastre nave pot sa te distruga si o vor face daca incerci s-o stergi!
— Intr-adevar. Iar eu, din partea mea, voi distruge biblioteca de celule, daca veti incerca sa abordati Arca. Se pare ca am ajuns la o pozitie de pat. Din fericire, nu va fi de durata. S’uthlam-ul n-a disparut din gandurile mele cat timp am calatorit de colo-colo prin spatiul instelat si in perioadele in care n-am fost angajat profesional. Am efectuat cercetari metodice pentru a descoperi o solutionare adevarata, corecta si permanenta a dificultatilor dumneavoastra. Ciomag se aseza si incepu sa toarca.
— Oare? intreba, neconvinsa, Tolly Mune.
— De doua ori au apelat s’uthlamezii la mine, cerand o salvare miraculoasa, gratie careia sa evite consecintele propriei lor nebunii reproductive si ale rigiditatii credintei lor religioase. De doua ori am fost chemat sa inmultesc painile si pestii. Dar mi-a trecut prin minte, in timp ce ma cufundam in studiul acelei carti ce este principalul depozitar al miturilor antice, din care a fost extrasa anecdota respectiva, ca mi s-a cerut sa fac un miracol gresit. O simpla inmultire reprezinta o replica inadecvata la o continua progresie geometrica, iar painile, ca si pestii, oricat ar fi de multe si gustoase, trebuie sa fie considerate, la o analiza finala, drept insuficiente nevoilor dumneavoastra.
— Despre ce naiba vorbesti? intreba Tolly Mune.
— De data asta, va voi oferi raspunsul permanent.
— Care?
— Mana, spuse Tuf.
— Mana?
— O hrana cu adevarat miraculoasa. Detaliile nu va privesc. Le voi revela la momentul potrivit.
Primul consilier si pisica ei se uitara banuitor la el.
— La momentul potrivit? Si cand va fi amaratul ala de moment potrivit?
— Cand vor fi indeplinite conditiile mele, raspunse Tuf.
— Ce conditii?
— In primul rand, intrucat perspectiva de a-mi trai restul vietii pe o orbita in jurul S’uthlam-ului mi se pare
