tunel sau falcile unei fiare nesatule, se deschise la apropierea lor si-i inghiti, intrara si se oprira. Usa se inchise in urma lor, iar grupul fu invaluit de intuneric. Tuf ignora soaptele de nemultumire. In jur se auzi un scartait metalic. Podeaua incepu sa coboare. Dupa vreo doua niveluri, se deschise alta usa, in fata lor. Tuf aprinse farurile si porni mai departe, patrunzand intr-un culoar negru ca smoala.
Apoi calatorira printr-un labirint de coridoare intunecate, reci, trecura pe langa nenumarate usi inchise, urmand o dunga de-un indigo neclar, care palpaia in fata lor, ca o fantoma prinsa in podeaua prafuita. Singura lumina provenea de la raza farurilor trenului si de la sclipirea slaba a panoului cu aparate din fata lui Tuf. La inceput, trimisii discutasera intre ei, dar adancurile intunecoase ale Arcei erau apasatoare, provocand senzatii de claustrofobie, si, unul cate unul, membrii delegatiei tacura. Ciomag incepu sa maseze ritmic genunchii lui Tolly Mune cu labele.
Dupa ce mersera indelung prin praf, intuneric si tacere, trenul se apropie de niste usi inalte, ce suierara, deschizandu-se larg la apropierea lor, apoi se inchisera cu un zanganit greu, transant, dupa ce trecura. Inauntru, aerul era umed, fierbinte. Haviland Tuf opri masina si stinse farurile. Ii inconjura o bezna deplina.
— Unde suntem? intreba Tolly Mune.
Vocea ei rasuna, reflectata de un perete indepartat, dar ecoul parea amortizat intr-un fel ciudat. Incaperea, intunecoasa ca o groapa, semana a pestera. Ciomag sasai nelinistit, mirosi aerul si miorlai subtire, nesigur.
Se auzira pasi, iar o luminita palpai la doi metri in fata lor. Tuf se aplecase deasupra consolei unui instrument, privind un panou de monitorizare. Apasa un buton de pe o tastatura luminiscenta, apoi il rasuci. Din bezna fierbinte aparu un fotoliu glisant. Tuf se catara pe el, ca un rege ce urca pe tron, si atinse o tasta de pe bratul mobilei. Scaunul se lumina intr-o fosforescenta slaba, violeta.
— Fiti amabili si urmati-ma! le ceru Tuf.
Glisorul se rasuci in aer si incepu sa se indeparteze.
— Ce naiba! bombani Tolly Mune.
Se ridica de pe scaun in graba, luandu-l pe Ciomag in brate, si se impletici dupa tronul lui Tuf, care se departase. Ambasadorii aliati o urmara in grup, tanguindu-se si plangandu-se fara incetare. Tolly auzea pasii grei ai ciborgului ce se tinea dupa ea. Glisorul lui Tuf era singura pata de lumina in marea de bezna ce-i inconjura. In timp ce se grabea dupa el, calca pe ceva.
Miorlaitul subit al felinei o facu sa se retraga, izbindu-se de pieptul blindat al ciborgului. Zapacita, Tolly Mune inghenunche si intinse mana, pipaind, tinandu-l cu dificultate pe Ciomag in leaganul celuilalt brat. Degetele simtira blana moale. Pisica se freca de ea cu frenezie, torcand puternic. Tolly reusise sa-si faca o impresie despre silueta de la picioarele ei — ceva mic, cu par scurt, putin mai mare decat un pisoi. Animalul se rasturna cu labele in sus, dornic sa fie scarpinat pe burta. Ambasadoarea din Jazbot aproape ca se impiedica de Tolly, care ramasese ingenuncheata. Apoi, deodata, Ciomag sari din bratele ei si incepu sa miroasa pisica ivita din senin. Aceasta ii intoarse favoarea imediat, dupa care se rasuci si disparu in intuneric. Ciomag ezita, mieuna si tasni dupa ea.
— Fir-ar sa fie! racni Tolly Mune. Ciomag, misca-ti curul amarat inapoi!
Vocea ei starnea ecouri, dar cotoiul nu se intoarse. Restul grupului se departase. Tolly injura si se grabi sa-l ajunga.
In fata, se ivi o insula de lumina. Cand ajunse, ceilalti stateau pe scaunele insirate pe latura unei mese lungi, din metal. Haviland Tuf, pe glisorul lui ca un tron, se afla de cealalta parte a mesei, cu figura inexpresiva si mainile incrucisate pe burta.
Dax se plimba de colo-colo pe umerii lui, torcand.
Tolly Mune se opri, privi si injura.
— Lua-te-ar dracu’! ii spuse ea lui Tuf, apoi se intoarse si striga cat o tineau plamanii: Ciomag!
Ecoul parea infasurat in carpe groase, fiind ciudat de neclar.
— Ciomag! Nimic.
— Sper ca n-am batut atat drum doar ca s-o ascultam pe primul consilier al S’uthlam-ului chemand animale, zise trimisul de pe Skrymir.
— Nu, intr-adevar, raspunse Tuf. Prim consilier Mune, fiti amabila si asezati-va, ca sa putem incepe.
Femeia se incrunta, apoi se aseza pe singurul scaun liber.
— Unde naiba e Ciomag?
— Nu pot emite vreo opinie in aceasta privinta, raspunse sec Tuf. La urma urmei, e pisica dumneavoastra.
— A fugit dupa una de-a ta! se rasti Tolly Mune.
— Intr-adevar? Interesant. Am o tanara femela care in acest moment e in calduri. Poate ca acest lucru explica actiunea lui. Nu ma indoiesc ca-i in siguranta, prim consilier Mune.
— Am nevoie de el la conferinta asta amarata!
— Din pacate, Arca e o nava mare, iar animalele se pot afla in o suta de locuri. In orice caz, amestecul in relatiile lor sexuale ar fi, dupa standardele s’uthlameze, teribil de anti-viata. As ezita sa savarsesc un asemenea viol al moravurilor culturale locale. Mai mult, m-ati stresat repetand ca timpul e esential atunci cand sunt in joc atat de multe vieti omenesti. De aceea, cred ca-i mai bine sa incepem cu graba cuvenita.
Tuf misca usor mana si atinse o tasta. O sectiune a mesei lungi disparu. Dupa o clipa, in locul ei rasari o planta. Chiar in fata lui Tolly Mune.
— Priviti! spuse Tuf. Mana!
Crestea intr-un ghiveci scund, lat. Un manunchi de vite verzui, inalte de aproape un metru, un nod gordian viu, cu carcei care se intindeau in toate partile, impletindu-se intre ei, atarnand peste marginea vasului. Peste toata lungimea vitelor cresteau manunchiuri dese de frunze, mici cat unghia, cu suprafata verde, cerata, strapunsa de ornamente delicate de vine negre. Tolly Mune se intinse si atinse frunza cea mai apropiata. Descoperi ca partea de dedesubt a acesteia era acoperita de o pulbere fina, care-i ramasese pe varful degetelor. Intre manunchiurile de frunze, vitele ramificate erau pline de bube umflate, albe, cele din partea centrala a lastarilor parand mai mari si aratand ca si cum ar fi fost pline cu puroi. Femeia vazu o umflatura, pe jumatate ascunsa de stratul de frunze, care crescuse mare cat pumnul unui om.
— O buruiana urata, isi exprima parerea Ratch Norren.
— Nu reusesc sa inteleg de ce-a fost necesar sa incheiem un armistitiu si sa calatorim atat. Doar ca sa ne uitam la o monstruozitate putreda de sera? intreba barbatul din Skrymir.
— Triunicul Azur e nerabdator, sopti trimisul de acolo.
— Exista un amarat de motiv in toata nebunia asta, ii zise Tolly Mune lui Tuf. Spune-I. Mana. Ce-i cu ea?
— Va hrani s’uthlamezii, afirma Tuf, iar Dax incepu sa toarca.
— Cate zile? se interesa femeia de pe Planeta lui Henry, cu o voce dulce, plina de sarcasm.
— Prim consilier, daca veti fi atat de amabila sa rupeti una dintre proeminentele mai mari, veti gasi carnea delicios de suculenta si foarte hranitoare.
Tolly Mune se apleca, strambandu-se. Stranse degetele in jurul celui mai mare fruct. Parea moale, carnos, cand il atinse. Trase, iar fructul se desprinse usor de pe vita. Il despica intre degete. Miezul se rupse ca painea proaspata. In adancul lui, se afla un sac cu un lichid negru, vascos, care curgea cu o incetineala seducatoare. Un miros minunat ii umplu narile, iar Tolly incepu sa saliveze. Ezita un moment, dar aroma era prea placuta. Lua iute o inghititura. Mesteca, musca din nou, apoi inca o data… Termina fructul din patru imbucaturi, apoi linse ce i se lipise de degete.
— Paine de lapte si miere, zise ea. Amuzant si gustos.
— Gustul nu se va reduce, anunta Tuf. Secretiile din miezul umflaturii sunt un narcotic slab. Aroma distincta si subtila, specifica fiecarui exemplar de mana, rezulta din compozitia chimica a solului in care e inradacinata planta si de mostenirea ei genetica. Arealul de gusturi este destul de intins si poate fi extins prin hibridare.
— Stai! striga Ratch Norren, ciupindu-se de obraz si incruntandu-se. Asadar, afurisitul ala de fruct paine- cu-miere are gust bun, da, da… Si ce-i cu asta? Deci suthii vor avea ceva gustos de rontait dupa ce vor fi facut mai multi suthi mititei. O tratatie gustoasa care sa le aline plictiseala cuceririi planetei Vandeen si inmultirii pe tot cuprinsul ei. Scuzati, oameni buni, dar Ratch n-are chef sa aplaude asa ceva!
— E grosolan, dar are dreptate, mormai Tolly Mune incruntandu-se. Ne-ai mai dat plante miraculoase, Tuf. Omnigrauntele, daca-ti amintesti. Esarfa neptuniana. Pastaile-tricotate. Se deosebeste mana de ele?
— In multe privinte, raspunse Haviland Tuf. La inceput, eforturile mele fusesera indreptate spre a face ecologia dumneavoastra mai eficienta, spre cresterea continutului caloric obtinut de pe suprafetele finite destinate
